Constituțiile democratice și totalitare în România

Constituțiile democratice din România

Constituțiile democratice ale României sunt cele din 1866, 1923 și 1991. Aspectele democratice din cadrul tuturor acestor acte fundamentale vizează în primul rând principiul separației puterilor în stat

În ceea ce privește numirea guvernului, aceasta avea loc după desemnarea prim-ministrului de către domn/rege (Constituțiile din 1866 și 1923), apoi prim-ministrul își alegea echipa sa de miniștri, echipă pe care o prezenta spre aprobare șefului statului. În cazul Constituției din 1991, primul-ministru este propus de preşedinte, în urma consultării cu partidul sau partidele care deţin majoritatea parlamentară. El propune apoi Parlamentului spre aprobare o listă de miniştri.

Un alt aspect este cel al dreptului de vot. Potrivit actului fundamental de la 1866, sistemul electoral era bazat pe vot cenzitar, alegătorii fiind împărţiţi în colegii electorale, după avere (4 colegii). Prin Constituția din 1923 asistăm la introducerea votului universal egal, direct, secret şi obligatoriu pt bărbaţii de peste 21 ani; erau exceptaţi: femeile, magistraţii şi militarii. Prin această măsură rolul parlamentului a crescut. În 1991 se introduce dreptul de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, inclusiv.

Legat de drepturile și libertățile cetățenești, Co...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in