Acțiuni de politică internă

Acțiuni care au favorizat formarea statului român modern

Formarea statului român modern a fost influențată de o serie de factori interni și externi.  În această parte vom expune cele mai importante acțiuni de politică internă care au condus la realizarea Micii Uniri de la 1859.

Măsurile lui Grigore Alexandru Ghica

Anii ’40 și ’50 ai secolului al XIX-lea au fost pregătitori pentru realizarea unirii celor două Principate Dunărene. Merită amintită contribuția domnului moldovean Grigore Alexandru Ghica la sprijinirea mișcării unioniste din Moldova. Ghica a luat o serie de măsuri în politica internă care au netezit drumul spre făurirea Micii Uniri, dintre care amintim:

• Permiterea liderilor exilați ai revoluției de la 1848 de a reveni în Moldova și acordarea acestora a unor funcții administrative în stat
• Întemeietor al Partidei Naționale
• Pune bazele învățământului superior din Moldova
• Se declară pentru realizarea unirii sub un principe străin
• Conduce lucrări de modernizare a bunurilor publice

Adunările Ad-Hoc

Războiul Crimeii a adus la masa discuțiilor Marilor Puteri, reunite la Congresul de Pace de la Paris (1856), situația Principatelor Dunărene. Anul 1856 s-a suprapus și cu expirarea mandatului de șapte ani de domnitori pentru Grigore Alexandru Ghica și Barbu Știrbei, aceștia fiind înlocuiți de către sultan cu doi caimacami, care aveau rolul de locțiitori până la alegerea a doi noi domnitori.

Tratatul de la Paris (1856), care a pus capăt oficial Războiului Crimeii, stipula obligația sultanului de a convoca în cele două Principate Adunări Ad-Hoc pentru a consulta opinia publică în legătură cu viitorul politic al acestora. Desfășurate între 1857 - 1859, Adunările Ad-Hoc trebuiau să asigure o reprezentare cât mai largă a intereselor populației, din toate clasele sociale.  Deși nu au fost lipsite de incidente, rezultatele adunărilor din Țara Românească și Moldova au fost favorabile unirii și se pot rezuma astfel:

• Unirea Țării Românești și a Moldovei sub numele de România
• Aducerea unui prinț străin dintr-o dinastie europeană pe tronul noului stat
• Autonomia și neutralitatea noului stat care avea să ia ființă
• Puterea legislativă să fie atribuită unei adunări obștești

Conferința de la Paris (1858), organizată pentru a stabili viitoarea soartă a Principatelor pe baza doleanțelor românilor exprimate în cadrul Adunărilor Ad-Hoc, a adoptat Convenția de la Paris, document care prevedea:

• Alegerea pe viață a doi domni, două capitale, două parlamente și două guverne
• Înalta Curte de Justiție și Casație și Comisia Centrală să fie singurele instituții comune dintre Țara Românească și Moldova, cu sediul la Focșani
• Suzeranitate față de Imperiul Otoman și garanție colectivă din partea Marilor Puteri

Profitând de imperfecțiunea juridică referitoare la alegerea celor doi domnitori, românii vor pune Marile Puteri garante și Imperiul Otoman în fața faptului împlinit dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. Astfel, Adunările Ad-Hoc au contribuit l...