Proiecte politice în secolul al XVIII-lea
Supplex Libellus (1744)
Pentru Transilvania, proiectele întocmite aveau un caracter preponderent național, fapt datorat drepturilor politice restrânse de care românii beneficiau aici. Unio Trium Nationum (1437) a fost un pact încheiat între marea nobilime maghiară, sași și secui, care a stat la baza organizării politice și sociale a Transilvaniei până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acest act a hotărât eliminarea țăranilor iobagi de la amestecul în viața publică și politică a statului, marea lor majoritate fiind etnici români.
Un alt factor care a contribuit la nemulțumirea românilor a fost reprezentat de nerespectarea promisiunilor pe care împăratul Leopond al II-lea le-a precizat în conținutul Diplomei Leopoldine (1691). Aceasta menționa recunoașterea acelorași privilegii ca și cele ale clerului catolic pentru cei care alegeau să treacă de la confesiunea ortodoxă la cea greco-catolică.
Supplex Libellus (1744), petiție adresată de către episcopul greco-catolic Inochenție Micu Klein împărătesei Austriei, Maria Tereza, cuprindea următoarele cereri:
- Anularea legilor care aveau un caracter discriminatoriu pentru români;
- Posibilitatea românilor da a fi reprezentați în viața publică;
- Dreptul românilor de a avea propriile școli și acces la educație;
- Revendicări de ordin ecleziastic.
Noua stăpânire austriacă, care recent îi luase locul celei otomane, nu dorea să schimbe ordinea socială a Transilvaniei și să provoace nemulțumiri nobililor din cadrul celorlalte trei națiuni dominante. Astfel, puterea imperială de la Viena alege să-l demită pe Inochenție Micu din funcția de episcop unit, acesta fiind exilat ulterior la Roma.
Prin Supplex Libellus, Inochenție Micu Klein a fost un deschizător de drumuri în lupta românilor ardeleni pentru recunoașterea lor ca națiu...