Autonomii locale și instituții centrale
Izvoare istorice în care se regăsesc autonomiile locale românești
- Gesta hungarorum/Cronica lui Anonymus (scrisă cel mai probabil în sec. XII, însă relatând evenimente din sec. al IX-lea) - atestă în Transilvania voievodatele lui Menumorut, Gelu și Glad
- Legenda Sfântului Gerard - atestă prezența românilor pe teritoriul Transilvaniei
- Cronica lui Nestor (sec. al XII-lea) - atestă autonomiile locale din zona Moldovei și prezența românilor în zona Transilvaniei
- Acte oficiale emise de regele Geza al Ungariei în 1075 sau de către regele maghiar Bela al II-lea în 1138 - atestă existența Transilvaniei și prezența românilor înainte de venirea maghiarilor în zonă
- Diploma cavalerilor ioaniți (1247) - atestă cnezatele lui Ioan și Farcaș și voievodatele lui Seneslau și Litovoi pe teritoriul viitoarei Țări Românești
- În spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră menționăm în principal o serie de inscripții descoperite în zona Constanței
- Alexiada, scrisă de prințesa bizantină Anna Comnena (secolele XI-XIII) - atestă autonomiile din zona Dobrogei (de exemplu, Țara Cărvunei)
Asemănări între autonomiile locale
Autonomiile locale prezintă anumite asemănări în ceea ce privește originea lor, ele dezvoltându-se din anumite structuri teritoriale preexistente precum obştile săteşti și uniunile de obști. Astfel, ele se formează în secolele IX-X ca prime formațiuni politico-administrative românești de tipul țărilor, cnezatelor sau voievodatelor. De asemenea, existența lor este atestată în diverse izvoare istorice, scrise sau arheologice, ale vremii. Geneza lor este condiționată în toate cazurile de existența unor condiții interne și externe și de a unui lider cu atribuții politico-militare și administrative (cneaz, voievod). Ele erau vasale altor state, deci nu erau independente. Erau însă autonome, adică puteau decide singure în ceea ce privește organizarea lor politico-admninistrativă internă.
Procesul formării autonomiilor locale are o însemnătate decisivă pentru istoria românilor, autonomiile constituind baza viitoarelor state medievale românești. Formaţiunile intracarpatice vor fi cucerite treptat de regatul Ungariei, alcătuind voievodatul Transilvaniei în secolul al XIII-lea. Unificarea autonomiilor locale situate de la sud de Carpaţi contribuie la constituirea în secolul al XIV-lea a statului medival Ţara Românească, în timp ce unirea celor localizat...
