Perioada Pașoptistă

Accesează acest capitol despre literatura și rolul său în perioada pașoptistă și vei putea observa cele mai importante trăsături ale perioadei pașoptiste și lista cu reprezentanții perioadei pașoptiste în literatura română.

Dacă manualul tău de la școală nu oferă destule informații despre literatura pașoptistă sau dacă informațiile oferite sunt prea greoaie, capitolul structurat de profesorii noștri de limba română îți va fi de un real folos.

Tot aici vei găsi trimiteri către operele celor mai importanți reprezentanți, opere pe care este posibil să le întâlnești și în programa pentru Bac.

De acum, vei cunoaște cei mai importanți reprezentanți/scriitori din pașoptism și vei înțelege mai ușor rolul literaturii în această epocă.

Caracteristicile perioadei pașoptiste

Perioada pașoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta caracterizându-se printr-o mare efervescență culturală și prin promovarea specificului național. Pașoptismul se manifestă în preajma Revoluției de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării și de afirmarea conștiinței naționale.

Perioadă culturală cunoscută sub numele de perioada pașoptistă are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în 1840 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste.

Principalul obiectiv al pașoptiștilor este crearea unei literaturi naționale. Bineînțeles, acest scop măreț e aliniat ideilor de formare a unei conștiințe comune și de unire a românilor din toate provinciile.

Acesta este și scopul revistei „Dacia literară”, întrucât, încă din primul număr al revistei, prin articolul-program „Introducție” publicat de Kogălniceanu, se subliniază ideea că revista este adresată românilor din toate provinciile, dorindu-se o unificare la nivelul producțiilor literare. Prin urmare, unirea literară este un prim pas pentru o viitoare unire teritorială și socială. Această uniformizare se face prin intermediul unor principii promovate de Kogălniceanu, acestea oglindindu-se fidel în scrierile autorilor pașoptiști din toate provinciile românești.

Articolul-program „Introducție” are în vedere necesitatea așezării principiului estetic la baza criticii românești – „[…] vom critica cartea, iar nu persoana” –, unitatea limbii și a literaturii la nivelul provinciilor românești, evitarea traducerilor care „omoară în noi duhul național” și valorificarea specificului național. Astfel, Kogălniceanu atrage atenția asupra faptului că scriitorii trebuie să se lase inspirați de „frumoasele noastre țări”, de obiceiuri și de istoria națională, imitarea literaturii străine fiind înlocuită cu promovarea unei literaturi naționale. Pornind de la principiul conform căruia și la noi întâlnim „sujeturi de scris”, autori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu au respectat principiile pașoptiste trasate de Kogălniceanu, lucrările publicate de aceștia în „Dacia literară” ilustrând ideea unității prin crearea unei literaturi originale.

Dacia literară - Caracteristici

După Pacea de la Adrianopol (1829), a avut loc un avânt economic care a dus la dezvoltarea burgheziei, pe de o parte, și la înăsprirea vieții țărănești, pe de altă parte. În această perioadă se intensifică și se generalizează ideea libertății naționale, mai exact lupta pentru unitatea națională. Perioada cuprinsă între 1830 și 1860 poartă denumirea de perioada pașoptistă, o perioadă de mari prefaceri sociale. Specific acestei perioade este idealul unirii. În Moldova își desfășoară activitatea Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi și Costache Negruzzi. În Muntenia, Gheorghe Lazăr, Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu și Ion Heliade Rădulescu. În Transilvania se afirmă mai ales Timotei Cipariu și Gheorghe Barițiu. Aceștia desfășoară o activitate bogată și multilaterală, fiind mai întâi luptători pentru emanciparea națională și apoi scriitori. O atenție deosebită au acordat mijloacelor de informare și posibilităților de a îmbogăți cultura. Pentru aceasta, era nevoie de învățământ în limba română, de presă și de teatru. 

Ion Heliade Rădulescu a pus bazele presei prin înființarea ziarului Curierul românesc (București 1829), Gheorghe Asachi,  Albina românească (Iași 1829)  și Gheorghe Barițiu, „Gazeta de Transilvania” (Brașov 1838, cu suplimentul Foaie pentru minte, inimă și literatură)

Mihai Kogălniceanu editează la Iași, în 1840, prima revistă literară, în înțelesul modern al cuvântului. După ce Kogălniceanu arată aportul valoros la dezvoltarea culturală a ziarelor apărute până atunci, constată: „tustrele au mai mult sau mai puțin o colora locală - Albina este prea moldovenească, Curierul nu prea ne bagă în seamă, iar Foaie întâmpină greutăți deosebite”. Din acest motiv era necesară o revistă care să se îndeletnicească „numai cu literatură națională, fie din orice parte a Daciei ”. 

„Dacia literară” îndreaptă pe noi căi dezvoltarea literaturii naționale. Prin titlu se sugerează unitatea națională. De fapt, Kogălniceanu solicită colaborarea tuturor scriitorilor la revistă, care trebuia să fie „un repertoriu general al literaturii românești, în carele, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fieștecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său”. Susține hotărât necesitatea unei literaturi originale prin promovarea scrierilor autentice, întrucât „originalitatea este însușirea cea mai prețioasă a unei literaturi”. Condamnă traducerile și imitația care „omoară în noi duhul național”.  Nu este împotriva traducerilor de cărți bune, ci critică doar abuzurile. 

Mihail Kogălniceanu adresa scriitorilor îndemnul de a se inspira din istoria patriei, din tradițiile și obiceiurile poporului, din frumusețea peisajului românesc: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari și de poetice, pentru a nu găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”. 

Revista militează pentru unificarea limbii: „românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Se promovează spiritul critic, arătând faptul că nu vor fi părtinitori: „vom critica cartea, și nu persoana”. 

După Introducțiune, în primul număr al revistei sunt publicate următoarele lucrări: nuvela „Alexandru Lăpușneanu”- Costache Negruzzi, „Anul 1840”- Grigore Alexandrescu și „Suvenire din Italia”- Vasile Alecsandri. Revista a circulat și în celelalte provincii românești, astfel că Albina publică o notiță de salut, iar Foaie ...  îi publică programul integral. După numărul 3, revista este oprită de cenzură, întrucât, în paginile ei, s-a strecurat proverbul „Peștele de la cap se-mpute”, aluzie la domnitorul Mihail Sturdza. Programul revistei a fost comunicat în Propoșirea (Iași 1844), condusă tot de Mihail Kogălniceanu, apoi de România liberă ( Iași 1855), sub conducerea lui Vasile Alecsandri și Revista română (București 1861), condusă de Alexandru Odobescu. 

Literatura română cunoaște în această perioadă o dezvoltare multilaterală de avânt și înflorire. 

1) Evocarea istoriei se regăsește în paginile tuturor pașoptiștilor și în toate genurile. 

Vasile Alecsandri scrie: legendele „Dumbrava roșie” și „Dan, căpitan de plai”,  ciclul „Ostașii noștri” și drama istorică „Despot Vodă”. Costache Negruzzi publică nuvelele „Sobieski și românii”, „Alexandru Lăpușneanu” și  „Ochire retrospectivă”. Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea. La Cozia”; „Mormintele de la Drăgășani”. Nicolae Bălcescu - „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” și „Răzvan Vodă”.

2) Frumusețile patriei se oglindesc în „Memorial de călătorie la mănăstirile oltene” de Grigore Alexandrescu și „O plimbare în munți” de Vasile Alecsandri. 

3) Dezvăluirea bogatei creații folclorice se reflectă în culegerea „Poezii poporale ale românilor”-  Vasile Alecsandri (volum dedicat doamnei Elena Cuza), în lucrarea „Cântecele populare ale Moldovei” - Costache Negruzzi, în „Poezia poporală” - Alecu Russo și în studiul „Doină” - Vasile Alecsandri. 

Limba română renunță la formele dialectale. Apar specii literare noi: elegia, meditația, drama istorică, poemul.

Introducție este programul estetic al romantismului românesc, program aproape sincron cu ideile din prefața dramei „Cromwel” de Victor Hugo (Paris 1827).

Curente literare specifice

Nu întâmplător, articolul lui Kogălniceanu este considerat un manifest al romantismului, ideile pe care acesta le impune aflându-se în consonanță cu temele acestui curent, cu atât mai mult cu cât romantismul are la bază dorința de libertate, iar Kogălniceanu urmărea emanciparea Principatelor.

Cu toate acestea, nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor pașoptiști, ci și alte curente, precum clasicismul sau realismul. Din dorința de modernizare, de aliniere la celelalte națiuni din Occident, literatura română „arde” etape din evoluția ei și încearcă o împletire a mai multor curente literare, de multe ori chiar în cadrul aceleiași creații. Astfel, apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere, această imixtiune fiind vizibilă în creații precum „Alexandru Lăpușneanul” (Costache Negruzzi) sau chiar în pastelurile lui Alecsandri.

Prezența trăsăturilor pașoptiste în nuvela Alexandru Lăpușneanul

Conform cerințelor pașoptiste, tema nuvelei este istoria națională, prezentându-se a doua domnie a lui Lăpușneanul în Moldova și acțiunile întreprinse de acesta împotriva boierilor care l-au trădat în prima sa domnie. Observăm viziunea romantică a autorului în alegerea temei, sursele de inspirație fiind „Letopisețele Țării Moldovei”, scrise de Grigore Ureche și Miron Costin. Deși preia fapte istorice și chiar replici din operele cronicarilor – precum scena uciderii lui Moțoc din cronica lui Costin sau scena uciderii boierilor și replica „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” din cea a lui Ureche – Negruzzi se distanțează pe alocuri de realitatea istorică, conferind textului originalitate. Oricum, faptul că subiectul este construit pornind de la istoria consemnată în cronici, îi asigură textului autenticitate și îl plasează în rândul operelor romantice.

Mai mult, îmbinarea mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere poate fi observată și în ,,Alexandru Lăpușneanul”. Încercarea pașoptiștilor de a „arde” etape esențiale din evoluția literaturii române are drept urmare apariția simultană a romantismului, realismului și clasicismului în opera lui Negruzzi. Astfel, viziunea romantică a scriitorului este evidentă în ceea ce privește construcția personajului principal. Numele protagonistului ne este dezvăluit încă de la început, prin intermediul titlului. Acesta din urmă este format dintr-un substantiv propriu care anticipă caracterul istoric al scrierii prin faptul că se referă la un domnitor al Moldovei, reperabil în cronici și documente istorice. Având drept corespondent în realitate o personalitate istorică, personajul Lăpușneanul întruchipează tipul conducătorului crud și viclean, orientarea romantică a autorului determinând construirea unui destin spectaculos. 

La acestea se adaugă elementele clasice printre care putem enumera structura echilibrată a textului narativ. Acesta din urmă este divizat în patru capitole, fiecare capitol fiind însoțit de câte un motto relevant pentru dinamica întâmplărilor din acel segment: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” (primul capitol), „Ai să dai samă, Doamnă!” (al doilea capitol), „Capul lui Moțoc vrem…” (al treilea capitol), „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” (al patrulea capitol). Realismul este pus în lumină de veridicitatea întâmplărilor prezentate, acestea fiind inspirate din realitate, dar și de importanța acordată detaliului, evidențiindu-se, de exemplu, fastul de la curtea domnească: „Pânza mesii și șervețelele erau de filaliu țesute în casă. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerile și păharele erau de argint”.

Scriitori reprezentanți

Poezie

• „Pasteluri” (Miezul Iernii, Sfârșit de toamnă, Malul Siretului, Iarna, Sania, Pe coastele Calabrei), „Doine și lăcrămioare” de Vasile Alecsandri
• „Legenda ciocârliei” de Vasile Alecsandri
• „Zburătorul”, „Poezie” de Ion Heliade Rădulescu
• „Fabule”, de Grigore Alexandrescu (Iepurele, ogarul și copoiul, Câinele și cățelul, Nebunia și amorul, Dreptatea leului, Privighetoarea și măgarul)
• „Povestea vorbii”, de Anton Pann

Proză

• „Alexandru Lăpușneanu”, „Sobieski și românii”, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi
• „Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu
• „Balta albă”, „Buchetiera de la Florența” sau „Istoria unui galbân”
  de Vasile Alecsandri

Dramaturgie

• „Despot-Vodă”, de Vasile Alecsandri

Citește și ghidul Curente literare pentru a afla mai multe informații despre Perioada pașoptistă.