Perioada Pașoptistă

Accesează acest capitol despre literatura și rolul său în perioada pașoptistă și vei putea observa cele mai importante trăsături ale perioadei pașoptiste și lista cu reprezentanții perioadei pașoptiste în literatura română.

Dacă manualul tău de la școală nu oferă destule informații despre literatura pașoptistă sau dacă informațiile oferite sunt prea greoaie, capitolul structurat de profesorii noștri de limba română îți va fi de un real folos.

Tot aici vei găsi trimiteri către operele celor mai importanți reprezentanți, opere pe care este posibil să le întâlnești și în programa pentru Bac.

De acum, vei cunoaște cei mai importanți reprezentanți/scriitori din pașoptism și vei înțelege mai ușor rolul literaturii în această epocă.

Caracteristicile perioadei pașoptiste

Perioada pașoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta caracterizându-se printr-o mare efervescență culturală și prin promovarea specificului național. Pașoptismul se manifestă în preajma Revoluției de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării și de afirmarea conștiinței naționale.

Perioadă culturală cunoscută sub numele de perioada pașoptistă are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în 1940 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste.

Principalul obiectiv al pașoptiștilor este crearea unei literaturi naționale. Bineînțeles, acest scop măreț e aliniat ideilor de formare a unei conștiințe comune și de unire a românilor din toate provinciile.

Astfel, ceea ce se promovează în plan literar este pus în slujba idealului național, mai exact, literatura reprezintă un alt câmp de luptă în cadrul căruia se militează pentru conturarea conștiinței naționale și pentru realizarea Unirii Principatelor.

Acesta este și scopul revistei „Dacia literară”, întrucât, încă din primul număr al revistei, prin articolul-program „Introducție” publicat de Kogălniceanu, se trasează directive precum:

  • necesitatea așezării principiului estetic la baza criticii românești – „[…] vom critica cartea, iar nu persoana.”;
  • unitatea limbii și a literaturii la nivelul provinciilor românești, unirea literară fiind un prim pas pentru o viitoare unire teritorială și socială;
  • evitarea traducerilor și a imitațiilor care „omoară în noi duhul național”;
  • valorificarea specificului național;
  • promovarea unor surse de inspirație precum „frumoasele noastre țări”, obiceiurile și istoria națională, imitarea literaturii străine fiind înlocuită cu promovarea unei literaturi naționale.

Curente literare specifice

Prin ideile pe care le promovează, pașoptismul nu doar trezește conștiința națională și animă poporul la acțiune în vederea unificării depline, ci orientează totodată literatura înspre romantism.

Nu întâmplător, articolul lui Kogălniceanu este considerat un manifest al romantismului, ideile pe care acesta le impune aflându-se în consonanță cu temele acestui curent, cu atât mai mult cu cât romantismul are la bază dorința de libertate, iar Kogălniceanu urmărea emanciparea Principatelor.

Cu toate acestea, nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor pașoptiști, ci și alte curente, precum clasicismul sau realismul. Din dorința de modernizare, de aliniere la celelalte națiuni din Occident, literatura română „arde” etape din evoluția ei și încearcă o împletire a mai multor curente literare, de multe ori chiar în cadrul aceleiași creații. Astfel, apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere, această imixtiune fiind vizibilă în creații precum „Alexandru Lăpușneanu” (Costache Negruzzi) sau chiar în pastelurile lui Alecsandri.

Scriitori reprezentanți

Poezie

Proză

Dramaturgie

Citește și ghidul Curente literare pentru a afla mai multe informații despre Perioada pașoptistă.