Perioada interbelică

Un loc important in eBook-ul redactat de profesorii noștri despre perioadele și epocile literare îl ocupă capitolul despre perioada interbelică în literatura română.

Accesând acestă pagină despre perioada interbelică în literatura română , vei putea citi cele mai importante caracteristici despre perioada interbelică a literaturii, într-un mod simplu de înțeles.

Caracteristicile perioadei interbelice în literatura română

Perioada interbelică a literaturii române (1918-1939) a fost una extrem de bogată în creații literare, operele publicate atunci fiind încă de actualitate și studiate de elevi la școală.

Ceea ce diferențiază perioada interbelică în literatura română de restul grupărilor culturale este faptul că în această perioadă au reușit să coexiste și să „înflorească” două curente literare de orientări opuse: modernismul și tradiționalismul românesc.

 

A. Despre tradiționalism

Reprezentanții curentului tradiționalist au mizat pe valorificarea tradițiilor românești și pe conservarea valorilor. Aceștia au decis să se îndepărteze de orice influențe moderne.

Unul dintre cei mai importanți îndrumători ai scriitorilor tradiționaliști a fost Nichifor Crainic, director al revistei „Gândirea” din Cluj.

Principii tradiționaliste

  • crearea operelor literare bazate pe tradiții românești;

  • un loc important în creațiile scriitorilor tradiționaliști le-au ocupat și ritualurile străvechi, miturile și valorile românești;

  • idealizarea istoriei și a valorilor specifice lumii satului românesc;

  • sublinierea rolului ortodoxiei, al credinței și al lui Dumnezeu;

  • curentele literare promovate intens de către tradiționaliști au fost: gândirismul, sămănătorismul și poporanismul;

  • apărarea valorilor naționale în fața „spiritului internaționalist”;

  • promovarea autohtonismului;

  • accentuarea dimensiunii spirituale a sufletului țărănesc;

  • promovarea folclorului și a istoriei.

B. Despre modernism

La fel cum Nechifor Crainic a fost ideologul tradiționalismului, Eugen Lovinescu a jucat rolul de mentor al scriitorilor moderniști, operele acestora apărând în revista „Sburătorul" din București.

Principii moderniste

  • cultura românească trebuia să se alinieze/sincronizeze cu cea occidentală, mult mai bogată și apreciată;

  • este promovată proza obiectivă;

  • scriitorii tineri sunt încurajați și susținuți;

  • Lovinescu menționează chiar un „spirit al veacului”/saeculum, un spirit sacru, căruia trebuia să i se închine și viața culturală românească;

  • rolul tradiției, al miturilor și al ritualilor străvechi este minimalizat sau chiar ignorat în totalitate;

  • literatura se orientează spre intelectualism (afirmarea personajului intelectual) și mediul citadin (al orașului);

  • modernizarea literaturii române și îndepărtarea de „spiritul provincial”;

  • promovarea procedeelor literare precum analiza psihologică sau fluxul conștiinței;

  • interes orientat înspre autenticitate și credibilitate.

C. Despre curentele avangardiste

Acestea erau situate la limita dintre modernism și tradiționalism. Dadaismul, suprarealismul, constructivismul și integralismul au „înflorit” în România datorită unor scriitori precum: Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca etc.

Scriitori reprezentanți 

m = modernism

t = tradiționalism

Poeți

Prozatori

Dramaturgi

Critici importanți/ Ideologi/ Mentori