Epoca Marilor Clasici

Epoca marilor clasici (cunoscută și ca perioada marilor clasici) este de o importanță majoră, deoarece marchează perioada de timp în care au publicat și au scris unii dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române.

Pentru a citii despre marii clasici ai literaturii române, te sfătuim să accesezi acest eBook. Aici vei găsi câte un capitol dedicat fiecărei epoci literare.

În plus, fiecare capitol conține: liste cuprinzând cele mai importante caracteristici ale epocii respective, scriitorii și operele care au consacrat-o, totul într-un limbaj simplu de înțeles și potrivit ca suport de studiu pentru școală.

Caracteristicile Epocii Marilor Clasici

Atunci când ne referim la Epoca marilor clasici, cunoscută și ca perioada junimistă, marcăm a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au scris și au publicat mari autori ai literaturii române, precum: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă și Ioan Slavici .

Totuși, pentru a înțelege cu exactitate ce înseamnă „Epoca marilor clasici”, considerăm că definiția cuvântului „clasic” este de un real folos.

Conform „DEX online” termenul „clasic,” atunci când este folosit pentru a caracteriza o operă literară sau științifică, face referire la un model de perfecțiune, la o scriere literară care poate servi drept model. Totodată, atunci când termenul de „clasic” este folosit pentru a descrie un artist sau un scriitor, acesta subliniază valoarea respectivului. Operele sale rămân actuale și de o importanță majoră mult după moartea sa.

Istoria acestei epoci înfloritoare coincide cu înființarea societății „Junimea”, societate aflată sub protectoratul și îndrumarea lui Titu Maiorescu. Acesta, împreună cu ceilalți junimiști (Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi etc.) au lansat o revistă în care au publicat cele mai valoroase creații literare ale vremii.

Revista „Convorbiri literare” reprezintă o piatră de temelie a literaturii române, deoarece în paginile acestei publicații au apărut pentru prima dată scrierile autorilor menționați mai sus.

Câteva detalii despre importanța și activitatea lui Titu Maiorescu:

  • în căutarea sa de modele pentru literatură, i-a promovat pe Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale;
  • pune problema unei selectări riguroase a celor care vor influența viața culturală românească;
  • articolele publicate de el, precum „Comediile d-lui Caragiale" sau „Eminescu și poeziile lui" reprezintă un reper în critica literară românească;
  • a fost eseist, filosof, academician, critic literar, estetician, pedagog, avocat și chiar primul ministru al României vreme de doi ani (1912-1914);
  • este unul dintre fondatorii Academiei Române;
  • este un adept al evoluției naturale, dar pregătite temeinic și încearcă să ghideze viața socială și culturală din România conform crezului său (opus „formei fără fond”).

Cei patru mari scriitori, cunoscuți drept „marii clasici”, au în comun faptul că:

  • scrierile lor împărtășesc același stil / spirit modern;
  • au adoptat ideologia filo-germană, dar au preluat și părți din cultura franceză;
  • au studiat, au locuit și au scris la București și / sau Iași;
  • au făcut parte din societatea „Junimea”;
  • operele lor literare au apărut în revista „Convorbiri literare”;
  • l-au avut ca mentor pe Titu Maiorescu, un om de cultură apreciat al vremii (om politic influent și totodată critic literar);
  • au fost ridicați de Titu Maiorescu la rang de modele pentru scriitorii contemporani.

Scriitori reprezentanți

Cei patru scriitori importanți au marcat literatura română printr-o nouă direcție în:

Poezie

Teatru/Opere dramatice

Proză