Epoca de tranziție

Am dedicat un capitol din eBook-ul nostru și epocii de tranziție (cunoscută și ca perioada de tranziție), perioadă literară când s-au manifestat poporanismul și semănătorismul, ca principale curente literare.

Profesorii noștri de limba și literatura română, au adunat în acest capitol despre perioada de tranziție a literaturii cele mai importante trăsături ale acesteia și principalii reprezentanți ai epocii de tranziție.

Citește „Perioada de tranziție” și vei obține nota dorită atunci când vei studia această lecție la clasă.

Caracteristicile epocii de tranziție

Perioada de tranziție este plasată pe axa timpului între două epoci de o mare efervescență culturală: epoca junimistă și perioada interbelică. Altfel spus, această perioadă domină primele decenii ale secolului al XX-lea, ea continuând în mare parte programul cultural propus de junimiști.

Mai mult, tranziția poate fi considerată o prelungire a clasicismului și a romantismului, prin operele unor autori precum George Coșbuc sau Alexandru Vlahuță. Oricum, cert este că această perioadă nu are la bază un singur curent literar sau o singură doctrină estetică, ci încă se raportează la principiile literare de care țineau cont Eminescu și Caragiale.

Tocmai de aceea, Eminescu a rămas un model pentru poeții perioadei de tranziție, influența acestuia asupra operei lui Vlahuță fiind covârșitoare. De asemenea, ideile junimiste rămân niște repere importante, scriitori precum Octavian Goga promovând valorile naționale atât de apărate de Maiorescu.

În plus, tot în această perioadă se afirmă poetul Alexandru Macedonski, a cărui operă este o prelungire a romantismului, dar, totodată o fundamentare a simbolismului românesc.

Curente literare specifice

Faptul că epoca de tranziție se bazează pe continuitate, nu pe negare, este dovedit prin apelul la cele două curente literare autohtone: sămănătorismul și poporanismul. Acestea sunt orientări tradiționaliste care radicalizează ideile promovate de Mihail Kogălniceanu și de Titu Maiorescu.

Astfel, dacă pașoptiștii și junimiștii susțineau specificul național, descurajând preluarea unor modele străine, și literații perioadei de tranziție resping cu vehemență influențele exterioare, inspirându-se din viața satului românesc.

A) Sămănătorismul

  • este un curent literar creionat în jurul revistei „Sămănătorul”, publicată pentru prima dată în 1901, grație implicării poeților George Coșbuc și Alexandru Vlahuță. Pe lângă cei doi poeți menționați, printre reprezentanții sămănătorismului se numără și Duiliu Zamfirescu sau Șt. O. Iosif.

Trăsături

  • orientarea spre trecut (paseism);
  • ridicarea la rang superior a țărănimii, categorie socială care conservă neatinse valorile naționale;
  • prezentarea satului ca o lume ideală, un univers lipsit de artificiu (spre deosebire de oraș);
  • promovarea unor teme literare precum istoria, folclorul, lumea satului, natura.

B) Poporanismul

  • curent literar creionat în jurul revistei „Viața românească”, publicată în 1906, sub conducerea lui Constantin Stere. Printre reprezentanții poporanismului îi putem enumera pe Octavian Goga și Ion Agârbiceanu.

Trăsături

  • dorința simțită acut de reîntoarcere în universul rural;
  • spre deosebire de sămănătorism, nu idealizează viața satului românesc, ci o prezintă într-o manieră realistă, insistând asupra problemelor țăranului român;
  • iubirea față de patrie;
  • promovarea dreptății sociale.

Scriitori reprezentanți

Poezie

Proză