Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale

Ce este impactul antropic?

Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale reprezintă totalitatea modificărilor ce au loc asupra ecosistemelor naturale ca urmare a activității umane care nu ține cont de legile ecologice.

Ecosistemele naturale au capacitatea de a se autoregla pentru a menține stabile numărul și diversitatea de specii și habitate. Această stare poartă numele de echilibru ecologic. 

Omul și mediu înconjurător se influențează reciproc, între ele având loc un schimb permanent de materie, energie și informații. Unele cataclisme naturale precum inundațiile, seismele, erupțiile vulcanice au dereglat și vor afecta în continuare activitatea umană. Dar și omul prin acțiunile sale nocive asupra mediului contribuie la dereglarea ecosistemului, iar aceste cataclisme pot fi privite uneori ca un răspuns al mediului înconjurător la această activitate dăunătoare.

Creșterea populațiilor umane și creșterea totodată a nivelului de trai, a industrializării, tehnologizării au provocat un dezechilibru ecologic prin depășirea capacității de autoreglare a biosferei.

Principalele efecte ale impactului antropic asupra ecosistemelor naturale sunt:

Degradarea habitatelor

Creșterea populației a determinat creșterea nevoilor sale (de spațiu, de hrană, energie etc.) ceea ce a condiționat exploatarea exagerată a ecosistemelor naturale. Intervențiile umane au provocat dezechilibre ale fluxului de energie, reciclării materiei și ale mecanismelor de autoreglaj. Prin degradarea mediului în care trăiau, multe specii au dispărut. Dispariția unei specii produce mari dezechilibre în lanțul trofic ducând la: accentuarea competiției pentru alte surse de hrană, dispersarea populației cu limitarea împerecherii, modificarea raportului dintre sexe ș.a.

Exemple: degradarea pădurilor tropicale, a insulei Madagascar, a recifurilor de corali.

Pe lângă modificarea biocenozei, factorul antropic a indus și deterioararea biotopului. De exemplu, folosirea substanțelor fertilizatoare, pesticideși ierbicide alterează calitatea solului și a apei.

Deteriorarea prin eroziune

Eroziunea este procesul de roadere și uzură a solului prin acțiunea unor agenți externi precum vântul, ploile, valurile etc. Acțiunea umană a accentuat procesul de eroziune prin utilizarea excesivă a solurilor în agricultură ce provoacă sărăcirea lor în substanțe minerale, prin folosirea de pesticide, ierbicide și îngrășăminte chimice ce distrug structura acestora și prin defrișarea pomilor. Rădăcinile copacilor au rolul de a menține solul împreună și de a absorbi precipitațiile, diminuând acțiunea lor distructivă asupra solului. 

Eroziunea solului poate fi prevenită prin plantarea de pomi, prin construirea unor șanțuri de scurgere a apei, prin folosirea îngrășămintelor naturale, prin înlocuirea pesticidelor și a ierbicidelor cu metode mai puțin dăunătoarea de eliminare a dăunătorilor (spre exemplu cu înlăturarea manuală a buruienilor) și prin alternarea culturilor agricole. Fiecare tip de plantă are necesități specifice de nutrienți din sol, astfel rotarea plantațiilor va permite regenerarea substanțelor consumate de cultura precedentă.

Deteriorarea prin construcții de canale și baraje

Construcția de canale și baraje a permis oamenilor crearea unor lacuri artificiale folosite pentru aprovizionarea cu apă potabilă și pentru irigare, pentru generarea energiei hidroelectrice și pentru a preveni inundațiile.

Totuși, aceste construcții au mai multe impacte negative asupra mediului:

• Lacurile de acumulare au o suprafață mai mare decât râ

...