Ecosisteme antropizate

Un ecosistem antropizat este un ecosistem natural amenajat sau modificat de om pentru a servi nevoilor sale: pomicultură, piscicultură, agricultură, ferme, fabrici, dar și pentru activități de relaxare, turism etc. De la sate înconjurate de zone de agricultură, la jungle de beton pline de fabrici și mașini, oamenii au remodelat natura după propriile nevoi, în cele mai variate moduri.

Ecosistemele antropizate se împart în două mari categorii:

• ecosisteme acvatice:
  • lacuri de baraj, în care apa stagnează câteva ore, zile: lacul Bicaz
  • lacuri de acumulare, în care apa stagnează luni, ani: lacul Vidraru, lacul Vidra
  • iazuri, ecosisteme amenajate prin abaterea unui curs de apă pentru piscicultură, irigații, morărit, agrement
  • heleșteie, ecosisteme special create pentru piscicultură
• ecosisteme terestre: agrosistemele și așezările umane rurale și urbane.

Caracteristicile ecosistemelor antropizate:

1. Gradul de antropizare: se referă la intensitatea intervenției omului asupra ecosistemului natural.
2. Simplificarea biocenozelor, cu scurtarea lanțurilor trofice, datorită creșterii preferențiale a unui număr mic de specii de plante (culturi de cereale, leguminoase, rădăcinoase) și animale (rumegătoare, ovine, porcine), în defavoarea altora; combaterea dăunătorilor, paraziților, prădătorilor;
3. Modificarea factorilor fizici (modificarea cursului apelor), chimici (folosirea de insecticide, ierbicide, pesticide), edafici (eroziunea solului, alunecări de teren prin defrișări);
4. Importul, dar și consumul masiv de materie și energie furnizate de ecosistemele naturale, dar și de alte ecosisteme antropizate;
5. Stabilitatea redusă a ecosistemelor din cauza simplificării biocenozelor, omogenizării biotopului, dar și prin migrația populației care duc la fragilitatea echilibrului ecologic.

Citește mai multe despre ecosistemele antropizate acvatice și terestre în paginile următoare.