Iancu de Hunedoara

Viața și domnia în Transilvania

Personalitate marcantă a secolului al XV-lea, Iancu de Hunedoara s-a născut în anul 1407 și a decedat în anul 1456. Remarcându-se într-o perioadă în care societatea românească a cunoscut numeroase transformări, în prima jumătate a secolului al XV-lea, Iancu de Hunedoara a ocupat importante funcții pentru regatul ungar, aflându-se în fruntea Transilvaniei într-o perioadă caracterizată de expansiunea otomană. Originile acestuia se regăsesc într-o familie înnobilată de coroana maghiară, căreia îi slujește în calitate de voievod al Transilvaniei (1441-1456), guvernator al Ungariei ( 1446-1453 ) și căpitan suprem al Ungariei ( 1446-1453 ).

Mare conducător de oști antiotomane, Iancu de Hunedoara s-a născut într-o familie de cnezi hunedoreni, răsplătiți pentru serviciile aduse coroanei maghiare prin înnobilare. Unele legende fac trimitere la faptul că Iancu de Hunedoara ar putea fi fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxembourg, fapt care însă nu a fost dovedit. Și urmașii lui Iancu de Hunedoara au lăsat urme în istoria secolului al XV-lea, Matei Corvin, fiul acestuia, devenind regele Ungariei.

Tinerețea lui Iancu s-a desfășurat într-o perioadă de tensiuni politice și militare între Ungaria și Imperiul Otoman. În urma morții tatălui său, Iancu de Hunedoara rămâne cu fratele său, Radu, dedicându-se de tânăr unor nobili, în a căror slujbă va învăța arta militară.

În 1438 dinastia de Luxembourg este înlocuită cu dinastia de Habsburg, iar tronul Ungariei este ocupat de Albert, care în 1438 îl numește pe Iancu în funcția de Ban de Severin. Doi ani mai târziu tronul Ungariei este ocupat de Vladislav al III-lea de Jagello, devenit Vladislav I al Ungariei. În 1441 regele Ungariei îi încredințează lui Iancu voievodatul Transilvaniei, Comitatul Timișoarei și un întins domeniu, deoarece acesta își adusese contribuția la încoronarea sa. Încă de la începutul domniei în Transilvania, Iancu de Hunedoara demonstrează că este un bun oganizator și administrator. Dând dovadă de abilitate politică, se apropie de mica nobilime, păstrând însă bune relații și cu marea nobilime.

Iancu acționează în sensul concentrării în mâinile sale a unei importante puteri militare, propunându-şi crearea unui front antiotoman alături de Țara Românească și de Moldova. Astfel, aflat în fruntea voievodatului Transilvaniei, acesta va conduce numeroase lupte împotriva otomanilor, acționând chiar în sensul constituirii unor alianțe. Marile acțiuni conduse de Iancu împotriva otomanilor au început în toamna anului 1441, când voievodul obține victoria asupra begului de Semendria.

Otomanii acționează în sensul pedeps...