Suflete tari - Andrei Pietraru | Caracterizare

0 0 0 0 0 0 (0 review-uri)
Referatul a fost validat de către editorii de la Liceunet.ro. Materialele Premium sunt produse de profesori pentru Liceunet.ro

Nivel educație

normal 11

Materie

Limba și literatura română

Nota

10

Număr de pagini

3

Număr de cuvinte

872

Format fișier

PDF

Suflete tari - Andrei Pietraru | Caracterizare

Vrei să vezi cum arată o caracterizare de nota 10 a personajului principal, Andrei Pietraru, din romanul „Suflete tari” de Camil Petrescu? În cazul acesta, poți accesa materialul „Suflete tari - Andrei Pietraru | Caracterizare” și vei vedea care sunt trăsăturile predominante ale protagonistului și cum este el văzut de către celelalte personaje. De asemenea, aici vei găsi informații despre firul epic al romanului, astfel că vei reuși să îți reamintești secvențele importante.

Citește „Suflete tari - Andrei Pietraru | Caracterizare” și vei reuși să te pregătești de 10 pentru ora de limba și literatura română, dar și să scrii eseuri corecte și bine documentate.

Fragment din text
„Suflete tari” este o dramă în trei acte, scrisă de Camil Petrescu. Premiera piesei a avut loc în anul 1992, dar publicarea acesteia s-a petrecut abia trei ani mai târziu, în 1995. Regăsim și în această operă, asemenea altora ce poartă semnătura aceluiași autor, eroul frământat de idealuri ce nu se materializează niciodată (Andrei Pietraru). Personajul tipic lui Petrescu trăiește în lumea ideilor pure, imposibil de aplicat în realitatea concretă.

Personaj masculin, individual, protagonistul este caracterizat atât în mod direct, cât și indirect. Încă de la început, facem cunoștință cu Andrei Pietraru, bibliotecarul, „un tânăr ca de treizeci de ani, înalt şi delicat”, cu „figură obosită, de om mistuit de o frământată viaţă interioară”. Personajul este caracterizat în mare măsură prin observațiile și analiza autorului, regăsite în didascaliile abundente, prezente pe tot parcursul operei. Andrei își face și autocaracterizarea, în confruntarea cu stăpânul casei unde lucra, referitor la dragostea pe care i-o purta fiicei sale: „a înţeles că sunt un suflet deosebit”. Într-un alt context, Andrei se identifică drept „un prinţ adevărat al sacrificiului şi devotamentului”, de unde reiese orgoliul personajului și existența acestuia în lumea imaginară a absolutului.

Din punct de vedere structural, lucrarea este compusă din trei acte, alcătuite din paisprezece, cinci respectiv șapte scene. Piesa conține și un prolog, pe parcursul căruia Andrei visează cu ochii deschişi că Matei Boiu‑Dorcani se adresează fiicei sale, Ioana, după ce aceasta încercase să îl convingă pe tatăl ei să oprească un duel între Andrei şi prinţul Bazil... [citește mai mult]