Domnișoara Christina - Caracterizare

0 0 0 0 0 0 (0 review-uri)
Referatul a fost validat de către editorii de la Liceunet.ro. Materialele Premium sunt produse de profesori pentru Liceunet.ro

Nivel educație

Uman 9

Materie

Limba și literatura română

Nota

10

Număr de pagini

3

Număr de cuvinte

778

Format fișier

PDF

Domnișoara Christina - Caracterizare

Pentru a-ți fi mai ușor să înțelegi nuvela „Domnișoara Christina” de Mircea Eliade și să construiești o caracterizare complexă a personajului principal, profesorii noștri de limba și literatura română îți pun la dispoziție sursă de inspirație, redactată cât mai pe înțelesul tău. Aici vei găsi metodele de caracterizare folosite (directă și indirectă), dar vei afla și motivul pentru care personajul principal este unul atipic.

Accesează această caracterizarea a domnișoarei Christina, nuvela cu același nume scrisă de Mircea Eliade, și vei reuși să îți pregătești mai bine temele pentru ora de limba și literatura română, dar și să scrii eseuri bine documentate.

Fragment din text
„Domnișoara Christina” este una din operele înscrise în categoria prozei fantastice semnate de Mircea Eliade. Considerată de unii critici literari a fi nuvelă, iar de către alții, roman, opera „Domnișoara Christina” a fost publicată pentru prima dată în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. A fost primită de către critici în mod ambivalent, întrucât a fost adesea greșit înțeleasă, șocând cititorii vremii respective.

Personajul principal al nuvelei este cea a cărui nume constituie și titlul operei: domnișoara Christina. Personaj feminin, individual, ea este o prezență cu totul atipică în cadrul textului, întrucât este deja moartă. Învăluită în mister la început (nu aflăm cine este ea, de fapt, decât după ce dezvăluirea acestor informații devine inevitabilă), femeia este, de fapt, un strigoi. Caracterizarea personajului se realizează atât în mod direct (în special de către alte personaje, precum și de către autor), cât și în mod indirect (trăsăturile Christinei se desprind din faptele și vorbele sale).

În folclorul românesc, poveștile cu strigoi sunt adesea întâlnite și se considera că aceștia sunt sufletele rele ale morţilor care ies noaptea din mormânt şi se transformă într-un animal sau într-o nălucă, pentru a pricinui rele celor vii. Se spune că strigoii au puterea de a ucide atât oameni, cât și animale, precum și aceea de a influența starea vremii și evoluția recoltelor... [citește mai mult]