Ciocoii vechi și noi Rezumat pe capitole

Vezi mai multe review-uri 6 6 6 6 6 6 (1 review-uri)
Click aici și descarcă acum

Descărcare gratuită

Referatul a fost validat de către editorii de la Liceunet.ro. Materialele Premium sunt produse de profesori pentru Liceunet.ro

Nivel educație

Filologie 9

Materie

Limba și literatura română

Nota

10

Număr de pagini

5

Număr de cuvinte

1753

Format fișier

PDF

Ciocoii vechi și noi Rezumat pe capitole

„Ciocoii vechi și noi” este considerat primul roman românesc și se numără printre operele sugerate de către reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării pentru a fi studiate în clasa a IX-a, atunci când vei parcurge tematica „Scene din viața de ieri și de azi”, opere pentru care ai la dispoziție un rezumat complet, pe capitole. Pentru a te ajuta să îți reamintești toate întâmplările-cheie ale acestei opere, profesorii Liceunet ți-au pregătit materialul „Ciocoii vechi și noi Rezumat pe capitole”. Aici vei găsi prezentate în detaliu toate evenimentele importante ale acestui roman, astfel că vei reuși să înțelegi opera și să dai răspunsurile potrivite la școală.

Iar pentru a veni în ajutorul tău, îți punem la dispoziție acest rezumat pe capitole gratuit, astfel că vei avea de unde să te inspiri pentru a rezolva corect cerințele pe care le vei primi la ora de limbna română. Citește „Ciocoii vechi și noi Rezumat” și îți vei reaminti monografia pe care o face Nicolae Filimon Ţării Româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1814-1830).

Fragment din text
„Ciocoii vechi şi noi” este considerat a fi primul roman românesc. Acesta a fost publicat mai întâi sub formă de foileton în „Revista română”, iar în 1863 a apărut sub forma unui volum de sine stătător.

Primul capitol îl înfățișează pe Dinu Păturică, fiul treti-logofătului Ghinea Păturică, un boier de ţară. Acesta se prezintă cu falsă umilinţă la curtea marelui postelnic Andronache Tuzluc, căruia îi cere o slujbă, ajutându-se de o scrisoare de recomandare din partea tatălui. Tuzluc îl angajează mai întâi ca ciubucciu (slujitor care avea însărcinarea să umple şi să aprindă pipa domnitorilor sau a boierilor).

Capitolul al doilea se concentrează asupra lui Andronache Tuzluc, ciocoiul fanariot. Acesta obţinuse postul de vel-cămăraş (boier însărcinat cu administrarea veniturilor cămării domneşti) prin servicii şi intrigi. Prin furt şi tâlhării, acesta devenise mare postelnic. Singurul ghinion al lui Tuzluc era de tip amoros, el fiind îndrăgostit de Maria, unica fiică a unui boier român (Banul C.). Maria nu îi împărtășea sentimentele, iar tatăl ei se împotrivea și el acestei uniuni, dat fiind faptul că Andronache era un om lipsit de integritate.

În capitolul al treilea, domnitorul Caragea este chiar trimis după tatăl Mariei, pentru a face o vizită la curtea domnească, însă nimic nu se schimbă.

În cel de-al patrulea capitol, dezamăgit de eșecul amoros, postelnicul începe o viaţă desfrânată, luându-și o amantă întreținută, și anume, pe cocoana Duduca. Tânăra avusese o aventură cu fiul domnitorului Caragea, însă acesta o părăsise. Ea se mută într-o casă pe care Tuzluc i-o cumpără într-un cartier luxos. Un calemgiu se îndrăgostește de Duduca, îi face serenade seara, iar vestea ajunge la Andronache. Furios, acesta îi spune Duducăi să părăsească locuința, însă aceasta îl convinge prin manipulări și cerându-i iertare.

În cel de-al cincilea capitol, pentru că Dinu Păturică era ocupat cu slujba la curte numai dimineaţa, Andronache Tuzluc îl trimite la şcoală. Acolo, tânărul decide să se orienteze către a învăța „arta ipocriziei şi a perfidiei”. Începe să linguşească pe toată lumea, iar vătaful Gheorghe este singurul căruia nu-i place Dinu Păturică, deoarece îi intuiește prefăcătoria şi viclenia.

Andronache îi cere tânărului Dinu să o păzească pe Duduca. Capitolul șase îl prezintă pe Niculăiţă, vătaful de curte al armaşului, care îl previne pe Dinu despre faptul că Duduca are un amant tânăr (calemgiul Iordache). El îi recomandă să nu-i dezvăluie nimic postelnicului, spre binele tuturor.

Dinu Păturică se preface serviabil, Duduca rămânând uimită de cinismul noului servitor. În capitolul șapte, Păturică pândea venirea calemgiului, care aranjase o serenadă la fereastra Duducăi. Păturică pune la cale o strategie: se aruncă asupra amantului, strigând că au venit hoţii şi vrea să-l ducă la spătărie pe calemgiu. Chera Duduca este nevoită să rupă relaţia cu Iordache şi-l roagă pe Păturică să-l elibereze, jurându-se că nu o să-l mai vadă niciodată în grădina ei. Astfel, în următorul capitol, ciocoiul devine noul amant al Duducăi.

Cel de-al nouălea capitol îi înfățișează pe Păturică şi Duduca, cei care plănuiesc să-l înșele pe Tuzluc (ea să-i ceară în dar bogății, iar el să-l înşele la administrarea moşiilor) pentru a se îmbogăți împreună. Pentru îndeplinirea planului lor, îl iau complice pe Chir Costea Chiorul, care se dă drept grec, pentru a fi protejat de stăpânire.

În capitolul zece, postelnicul Tuzluc, mulţumit de devotamentul lui Dinu Păturică în funcţia de păzitor al Duducăi, îl ridică pe acesta la rangul de sameş (casier) la hătmănie. Apoi, îl face sluger (boier însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti), iar după aceea îi dă funcţia de pitar (boier însărcinat cu supravegherea brutăriei domneşti).

În capitolul unsprezece, vătaful Gheorghe încearcă să-l prevină pe Tuzluc despre pericolul prezentat de Păturică. Gheorghe îi dezvăluie că Dinu este amantul Duducăi, dar postelnicul, considerând că toate sunt minciuni, îl alungă de la curte.

Cel de-al douăsprezecelea capitol îl prezintă pe Dinu Păturică în postul de vătaf, în locul lui Gheorghe. Acesta cheamă toate slugile și le amenință că, dacă se va face risipă, îi va pedepsi fără milă. Apoi, face inventarul și înlocuiește chelarul, jupâneasa, sofragiul și stolnicul cu oameni aleși de el. În plus, se oferă să cerceteze administrarea moşiilor din ţară. Ajuns la Răsucită, ciocoiul află despre nemulțumirea țăranilor cu privire la arendaș. Când vine arendaşul, Păturică îl șantajează, cei doi negociind împreună suma de cincizeci de pungi de galbeni. Păturică va continua să procedeze astfel şi la celelalte moşii, întorcându-se la Bucureşti cu un profit de două sute de pungi de bani, pe care îi ascunde.

În capitolul al treisprezecelea, cititorul observă importanța influenţei postelnicului asupra lui Caragea. Tuzluc îl iniţiază pe Păturică în arta corupției, iar acesta, la rândul său, angajează oameni în slujba postelnicului contra cost.

În următorul capitol, Caragea este prevenit de un slujitor că vizirul primise informaţii despre persecuţia asupra boierilor români, şi despre faptul că vodă arăta înţelegere faţă de oamenii domniei. Caragea îl obligă pe Tuzluc să-i ceară iertare Banului C. pentru îndrăzneala sa. Ca dovadă, Caragea dorea o scrisoare de iertare de la Ban, pentru a fi sigur că l-a iertat. Postelnicul se duce la Ban, încearcă să-l păcălească, dar în zadar. În final, Tuzluc cade în genunchi, mărturisește totul, primid astfel scrisoarea.

În capitolul al cincisprezecelea, de ziua Sfântului Andrei, Tuzluc organizează un ospăţ fastuos, la care sunt invitaţi toţi oamenii importanţi ai vremii. În următorul capitol, pentru a nu se lăsa mai prejos decât stăpânul său, Dinu Păturică, pregăteşte şi el o petrecere luxoasă, cu un ospăț ce îl întrecea pe cel al lui Tuzluc. În mod demonstrativ, Păturică face calcule în fața musafirilor, pentru a se lăuda cu câștigurile obținute în mod necinstit, aflându-se în slujba postelnicului. Neculăiță îi face o vizită lui Păturică în cel de-al șaptesprezecelea capitol. Toți invitații dansează în horă, apoi Păturică invită câteva fete.

Capitolul al optsprezecelea îl înfățișează pe Gheorghe, care este apreciat pentru calitățile sale de către banul C. Cu sprijinul acestuia, Gheorghe evoluează pe scara socială. Tânărul deține și funcţia de grămătic la curtea banului C., ceea ce îi oferă posibilitatea de a se îndrăgosti de fiica acestuia. Gheorghe şi Maria trăiesc, astfel, o poveste de iubire sinceră. Auzind despre imposibilitatea de a se căsători cu Maria și bănuind că tatăl fetei știa despre relația lor, acesta ia hotărârea de a pleca din Ţara Românească, lăsând un bilet prin care îşi lua rămas bun de la fată şi de la Banul C.

Pe parcursul următoarelor capitole, cititorul observă contrastul dintre îmbogățirea lui Păturică și sărăcirea postelnicului. În capitolul douăzeci, domnița Ralu Caragea construiește un teatru, unde, în capitolul al douăzeci și doilea, postelnicul aude doi oameni vorbind despre felul în care îl înșelau Păturică și Duduca. În următorul capitol aflăm despre stratagemele slugilor, prin care acestea află ceea ce se petrece în casa stăpânului lor.

În capitolul douăzeci și patru, Costea Chiorul și Păturică se întâlnesc, pentru a face socotelile din urma afacerii cu postelnicul Andronache. Costea primește patruzeci la sută din câștig, iar restul îi revine lui Dinu. Apoi, în următorul capitol, Păturică află despre Costea Chiroul, care cumpărase moșiile lui Andronache. De asemenea, află că boierul Caragea fugise. Acesta încearcă să acopere fărădelegile pe care le comisese, conștient fiind că ar putea fi trimis la ocnă de către Caragea.

În capitolul al douăzeci și șaselea, în data de 29 septembrie 1818, principele Caragea părăseşte tronul Ţării Româneşti şi se refugiază în Europa împreună cu familia. Andronache Tuzluc este sărăcit definitiv şi află cu stupoare că vătaful eliberase slugile, iar Duduca luase tot din casă şi se mutase, pregătindu-se să se mărite cu Păturică. Tuzluc se grăbește la biserică, pentru a se răzbuna. Ajunge la biserică și, căzând pe podea, este lovit de dambla şi îşi pierde minţile. Păturică şi Duduca trec pe lângă el nepăsători şi pleacă să petreacă la nuntă.
După fuga lui Caragea, Alexandru Şuţu este înscăunat ca domnitor al Ţării Româneşti în cel de-al douăzeci și optulea capitol. Păturică profită să-şi reactualizeze relaţiile cu fanarioţii. Îl interesează postul de mare stolnic şi funcţia de ispravnic pentru străini, pe care le primește de la domnitor. Pentru a sărbători mărirea, Păturică organizează un ospăţ îmbelşugat pentru protectorii săi şi pentru noii prieteni. Atunci apare tatăl lui Dinu, îmbrăcat sărăcăcios, iar Păturică declară, rușinat, că nu are tată, poruncit ca bătrânul să fie dat afară.
Din motive politice, Şuţu a fost otrăvit, iar Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a izbucnit a doua zi după moartea fanariotului. Păturică trece de partea lui Alexandru Ipsilanti și nu ezită să îl trădeze pe Vladimirescu. În schimbul trădării, Păturică primeşte postul de ispravnic peste două judeţe, Prahova şi Săcuieni şi pe cel de caimacam al Craiovei.

În capitolul al douăzeci și nouălea, revine în cadrul acţiunii Gheorghe, care se refugiase în Moldova. Întors în Ţara Românească, tânărul află că Maria era bolnavă şi se afla la una din moşiile sale de la munte. Între timp îl găsise întâmplător pe Andronache Tuzluc, aflat într-o stare deplorabilă.
Apoi, în următorul capitol, aflăm că Păturică făcuse o întelegere cu Nastase, care se infiltrase în armata lui Tudor, îndemnând ostașii la furturi. În grădina Brâncoveanu, toți căpitanii se hotărau să-l trădeze pe Tudor, din cauza pedepselor aspre. Păturică, împreună cu Macedonski, Prodan și ceilalți căpitani, decid că, dacă Vladimirescu va mai spânzura pe cineva în următoarele șapte zile, atunci toți vor trece în comanda lui Macedonski și Prodan.
În următorul capitol, Păturică se duce la Ipsilanti și îi spune că i-l va aduce pe Tudor Vladimirescu dacă acesta îi va da nouă sute de arnăuți și pe căpitanul Iordache.

Capitolul treizeci și doi îl prezintă pe Neagu Rupe-Piele, „om născut să fie călău”, angajat de Păturică. Când ţăranii nu mai aveau cu ce plăti birurile, Neagu Rupe-Piele îi tortura. Lucrurile se schimbă, însă, când la tronul Ţării Româneşti se înscăunează primul domnitor român, Grigore Ghica. Aflând de chinurile impuse de către Dinu Păturică ţăranilor, vodă îl trimite pentru totdeauna la ocna părăsită, unde ciocoiul moare în chinuri groaznice în ultimul capitol. Duduca fuge cu un turc peste Dunăre, iar averea lui Păturică este împărțită ţăranilor. Costea Chiorul este şi el pedepsit pentru fărădelegile comise. În acest timp, prin aceeaşi piaţă trece carul mortuar în care se află cadavrul lui Andronache Tuzluc. Din partea opusă vine o căruţă în care se află un preot şi sicriul ce conținea cadavrul lui Dinu Păturică.

„Ciocoii vechi şi noi” este un roman realist, de factură romantică, deoarece realizează o monografie a Ţării Româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1814-1830). Acesta condamnă obiceiurile politice din Țara Românească la vremea respectivă, descriind atmosfera și corupția într-o manieră profund moralizatoare... [citește mai mult]