Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu a fost unul dintre scriitorii de renume ai literaturii române, fiind totodată om politic, diplomat și participant al Revoluției de la 1848.

Dimitrie Bolintineanu | Opere

Colecție din poeziile domnului Dimitrie Bolintineanu (1847)

Cântece și plângeri (1852)

Poeziile vechi și noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855)

Manoil - Roman National (1855)

Călătorii în Palestina și Egipt (1856)

Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria (1858)

Melodii române (1858)

Legende sau basme naționale (1858)

Călătorii în Moldova (1858)

Bătăliile românilor (1859)

Nemesis (1861)

Legende noi (1862)

Elena (1862)

Călătorii la românii din Macedonia și Muntele Athos sau Santa Agora (1863)

Viața lui Ștefan Vodă cel Mare (1863)

Viața lui Vlad Țepeș și Mircea Vodă cel Bătrân (1863)

Viața lui Mihai Viteazul făcută pentru înțelegerea poporului de un anonim (1863)

Poezii. Atât cunoscute cât și inedite - Vol. I: Florile Bosforului. Legende istorice; Vol. II: Macedonele. Reverii. Diverse. Basme (1865)

Călătorii în Asia Mică (1866)

Conrad (1867)

Mihai Viteazul condamnat la moarte (1867)

Ștefan Vodă cel berbant, dramă... urmată de poezii noi (1867)

Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paștelui și în Egipt (1867)

Alexandru Lăpușneanu și După bătaia de la Călugăreni  (1868)

Ștefan Gheorghe Vodă sau Voi face doamnei tale ce ai făcut tu jupânesei mele (1868)

Viața lui Traian August, fondatorul neamului românesc (1869)

Viața lui Cuza Vodă (1869)

Cartea poporului român (1869)

Idele (1869)

Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români (1869)

Poezii din tinerețe nepublicate încă (1869)

Traianida (1870)

Viața și faptele lui Ștefan Vodă cel Mare (1870)

Viața și faptele lui Mihai Viteazul (1870)

Cleopatra, regina Egiptului (1870)

Cuza Vodă și oamenii săi (1870)

Menadele (1870)

Plângerile României (1870)

Poezii (1870)

Dimitrie Bolintineanu | Date despre autor

Dimitrie Bolintineanu s-a născut în data de 14 ianuarie 1819 într-o familie de macedoneni aromâni. În anul 1831 a rămas orfan de ambii părinți, rămânând în grija unor rude. Pentru a se descurca din punct de vedere financiar a ocupat mai multe posturi de funcționar. Astfel, în 1841 a fost copist la Secretariatul de Stat, apoi a ocupat funcția de secretar la departamentul „pricinilor suditești”, iar în 1844 a reușit să obțină rangul de pitar.

Debutul în literatură are loc în anul 1842 când Ion Heliade Rădulescu îi publică poezia „O fată tânără pe patul morții” în „Curierul de ambe sexe”. În anul 1845, cu ajutorul unei burse din partea Asociației literare, sprijinită de frații Golescu, pleacă la studii la Paris unde studiază cursurile lui Michelet, Quinet și Mickiewicz. Între timp, în anul 1847, la București, apare volumul „Colecție din poeziile domnului Dimitrie Bolintineanu”, cuprinzând elegii, balade istorice și o baladă fantastică.

Revine în țară după izbucnirea Revoluției de la 1848, iar împreuna cu Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pune bazele revistei „Poporul suveran”, în care publică articole revoluționare. Întrucât revoluția a fost înfrântă, este nevoit să părăsească țara. Se stabilește la Paris pentru a-și continua studiile și participă la diferite activități politice și culturale ale exilului. După trei ani încearcă să se întoarcă în țară, însă nu i se permite, astfel că ia decizia de a călători în Bulgaria, Constantinopol, Palestina, Egipt și Macedonia. Bolintineanu se întoarce în țară în anul 1859 și intră în politică devenind ministru de externe.

În prima jumătate a anului 1870 călătorește la Paris și își continuă activitatea literară, însă în cea de-a doua parte a anului se îmbolnăvește grav și este nevoit să întrerupă munca. Scriitorul a încetat din viață în data de 20 august 1872, la Spitalul Pantelimon din București, fiind înmormântat în cimitirul din Bolintin Vale.