Simbolismul în opera lui Bacovia
Simbolismul este un curent literar modernist apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului, parnasianismului și a realismului naturalist. Articolul având caracter programatic este o scrisoare intitulată „Le Symbolisme” publicată de Jean Moréas pe 18 septembrie 1886 în suplimentul literar al ziarului „Le Figaro”. Doctrina este însă reprezentată de poezia „Corespondențe” a lui Charles Baudelaire ce introduce și definește marea inovație simbolistă: corespondențele sau ideea conform căreia existența reală e pusă în relație cu una interioară unde sentimentele, senzațiile se confundă și comunică („parfum, culoare sunet se-ngână și-și răspund”). Alți reprezentanți ai simbolismului universal sunt: Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé, Maurice Rollinat.
Simbolismul românesc are loc aproape concomitent cu cel european și este împărțit în patru etape. Prima reprezintă momentul tatonărilor când Alexandru Macedonski teoretizează simbolismul la revista sa, „Literatorul”, în articolele „Poezia viitorului” și „Arta versurilor”. Poeții care au aderat la aceeași direcție în perioada aceasta sunt Dimitrie Anghel, Ștefan Petică și Traian Demetrescu. A doua etapă se constituie în direcția pseudosimbolistă și activitatea lui Ovid Densusianu la „Viața noastră”, revista sa. Cea de-a treia fază e reprezentată de simbolismul exterior minulescian promovat de Ion Minulescu, poet simbolist mai mult prin viziune și tehnică. Ultima etapă, cea a simbolismului autentic, decadent, bacovian este singura care surprinde întreaga esență simbolistă.
Trăsăturile acestui curent de talie europeană conturează o poezie a sensibilității pure cu o preferință pentru stări vagi, nedefinite sau confuze. Caracteristica limbajului definitorie este sugestia ce are ca scop exprimarea corespondențelor și se realizează prin cultivarea senzațiilor și combinarea lor in sinestezii și prin cultivarea simbolurilor. O altă trăsătură e căutarea muzicalității exterioare (obținute prin refren și repetarea unor cuvinte) și interioare (realizată prin ritm, aliterații, asonanțe și folosirea unor tipuri de sunete pentru exprimarea sentimentelor). Simboliștii mai cultivă versul liber tot pentru sugestie.
Universul poetic bacovian are la bază motivul singurătății duse până la izolare. Eul liric bacovian este astfel înstrăinat de lume și dominat de dorința de evadare mereu irealizabilă. Tema dominantă disipată în întreaga-i creație este moartea atât a corpului (în poeziile în care cadavre...
