Rezumat

Apărut în anul 1929 la editura „Cartea românească”, romanul „Craii de Curtea-Veche” îl are drept autor pe Mateiu Caragiale, fiul marelui scriitor și dramaturg Ion Luca Caragiale. Opera reprezintă lucrarea principală, apogeul literar al autorului, precum și rezultatul a mai bine de douăzeci de ani de muncă

Structura romanului amintește de o nuvelă de întindere mare, acesta fiind compus din patru părți, intitulate, după cum urmează: „Întâmpinarea crailor”, „Cele trei hagialâcuri”, „Spovedanii” și „Asfințitul crailor”. Protagoniștii sunt: personajul-narator și tovarășii acestuia (Pantazi, Gore Pirgu și Pașadia Măgureanu). Împreună, ei sunt „craii de Curtea-Veche”, patru indivizi reprezentativi pentru starea de atunci a societății bucureștene. 

Opera se deschide cu trezirea personajului-narator (cel mai tânăr dintre „crai”) de sosirea unei scrisori din partea tatălui său. Acesta își sfătuia fiul să-și schimbe stilul de viață boem și lipsit de substanță, însă fără vreun rezultat notabil, întrucât „craiul” interpretează scrisoarea pur și simplu ca pe aceeași „nesărată plachie de sfaturi şi de dojane ce mi se slujea de‑acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii, dojane că nu mă înduplecam să purced odată”. 

După ce citește scrisoarea tatălui său, personajul-narator se îndreaptă spre un birt, unde urmează să se întâlnească cu cei trei prieteni ai săi. Aflăm despre prietenia lui cu fiecare dintre cei trei, iar apoi, și despre atracția pe care Pașadia o simte pentru Rașela, o evre...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in