Relația incipit-final

În structura unei opere epice, incipitul și finalul au un rol foarte important, dat fiind faptul că sunt elementele compoziționale care asigură relația dintre lumea cititorului și lumea imaginară. Incipitul este o formulă de început al unui roman (al unei nuvele) care se ține minte și are consecințe în desfășurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului (oraș, stradă, casă), fixarea timpului și a locului acțiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfășurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul și folosește diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficțiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis - opera poate continua - sau închis – totul este lămurit – Alexandru Lăpușneanul (de Costache Negruzzi).

Tema nuvelei „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este istorică; autorul evocă un episod din istoria Moldovei – ultimii ani de domnie ai personajului eponim. Incipitul nuvelei susține intențiile autorului de a ilustra o anumită perioadă istorică, prin menționarea unor fapte și persoane reale – Despot – Vodă, Alexandru Lăpușneanul, întoarcerea lui Lăpușneanul cu ajutor străin pentru a redobândi tronul Moldovei.

Incipitul nuvelei se construiește ex abrupto, introducându-l pe cititor în atmosfera de epocă. Autorul comprimă, într-o frază, informațiile referitoare la circumstanțele în care Alexandru Lăpușneanul se întoarce în țară pentru a-și relua tronul. Cronologia din incipit nu este lineară, evocând evenimentul cel mai apropiat - „Iacov Eraclid, poreclit Despotul”, este ucis de Tomșa, care ajunge domn al Moldovei – și continuând cu evenimente anterioare - Lăpușneanul fusese învins de două ori de „oștile Despotului”, dar obține ajutor turcesc și se întoarce „să izgonească pre răpitorul Tomșa”, pentru a-și recăpăta tronul. În incipit se creează premisele conflictului exterior al nuvelei – dintre domnitor și boieri – , prin precizarea circumstanțelor în care Lăpușneanul pierde tronul Moldovei – „pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de boieri”. Așadar, trădarea boierilor, unul dintre factorii principali declanșatori ai conflictului care susține acțiunea acestei opere epice, este un element prin care se creează tensiunea relatării încă din incipit. Imaginea care se impune în această parte a nuvelei este aceea a personajului principal, eponim. De altfel, un fragment din replica pe care le-o adresează domnitorilor veniți să-l întâmpine la hotar devine moto-ul primei părți a nuvelei: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”

Ca structură compo...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in