Raportul realitate-ficțiune

Eseu despre raportul realitate - ficțiune ilustrat într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație: „Ficțiunea nu este viața trăită, ci altă viață, inventată cu materialele oferite de prima […]”. (Mario Vargas Llosa, Scrisori către un tânăr romancier)

În general, o operă literară își propune să ilustreze o anumită viziune a scriitorului asupra realității, pentru că, așa cum o sublinia Mario Vargas Llosa, „Ficțiunea nu este viața trăită, ci altă viață, inventată cu materialele oferite de prima și fără de care viața adevărată ar fi mai sordidă și mai sărăcăcioasă decât este.”. Realitatea este punctul de plecare al oricărui demers creator, felul în care este ilustrată în textele narative fiind influențat de estetica literară, de modalitățile narative adoptate și de intențiile autorului cu privire la finalitatea actului creator. În acest sens, operele memorialistice reflectă fidel realitatea unei epoci, în timp ce operele așa-zis de ficțiune se raportează mai mult sau mai puțin fidel la realitatea cotidiană. În operele narative realiste, convenția veridicității este respectată, întrucât intenția autorului este să creeze iluzia unui univers cât se poate de realist. Ficțiunea literară implică modificarea datelor din realitatea imediată sau cel puțin selectarea lor, astfel încât să nu fie reținute decât detaliile care creează un univers coerent, dar nu neapărat realist.

Nuvela Alexandru Lăpușneanul, a lui Costache Negruzzi, apare la Iași, în 1840, în primul număr al revistei Dacia literară, inaugurând seria operelor de inspirație istorică în literatura română. Sub influența programului romantismului românesc, sintetizat în articolul Introducție, al lui Mihail Kogălniceanu (articolul-program al revistei), C. Negruzzi valorifică informațiile cuprinse în cronicile moldovene într-o creație clasică prin sobrietatea construcției, pregnanța caracterelor și vigoarea conflictelor.
Autorul a indicat ca sursă a scrierii sale cronica lui Miron Costin. În realitate, Grigore Ureche este cel care a consemnat, în Letopisețul Țării Moldovei, fapte din cele două domnii ale lui Alexandru Lăpușneanul (1552-1561, 1564-1568). De la Grigore Ureche sunt preluate informațiile despre a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul: intrarea domnitorului în țară, cu ajutor turcesc; respinge...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in