Alexandru Lapușneanu

Caracterizare

Acesta este un fragment de text din pagina Caracterizare din ebook-ul Alexandru Lapușneanu. Click pe citește mai mult pentru a citi întreaga pagină.

Personajele unei creații literare sunt reale numai în cadrul operei în care trăiesc. Ele sunt prezentate ca persoane pe care cititorul le interpretează ca fiind înzestrate cu calități morale și emoționale și care se exprimă prin ceea ce spun (dialog) sau realizează (acțiune). Motivația determină temperamentul, dorințele și natura morală a discursului și acțiunilor unui personaj. 

În cartea sa, Aspecte ale romanului, Forster clasifică personajele în plate și rotunde. Personajele plate, numite și personaje tip sau bidimensionale, sunt construite în jurul unei singure idei sau calități care rămâne neschimbată de la început până la sfârșit. Personajele rotunde trec printr-o schimbare radicală sau printr-o criză. Acestea din urmă rămân întipărite în memoria cititorului, surprind într-un mod convingător și sunt singurele care pot aborda roluri tragice și stârni emoții sau alte sentimente decât umorul și satisfacția (Forster). Autorul își cunoaște foarte bine personajele și le poate controla și manipula prin două mijloace (Forster): folosind mai multe tipuri de personaje și variind punctul de vedere.

Prin nuvela de factură istorică Alexandru Lăpușneanu, C. Negruzzi își propune să ilustreze direcția romantică în literatură, susținută de pașoptiști. Mai mult, Negruzzi reușește în nuvela sa să servească principiilor enunțate de Kogălniceanu în Dacia literară în ceea ce privește arhitectura echilibrată a compoziției, stăpânirea artei narative și construcția unitară a personajelor reprezentative.

Personaj real, confirmat și autentificat prin cronicile istorice, Alexandru Lăpușneanu a fost descris ca un personaj excepțional pus să acționeze în situații excepționale. Cu toate acestea, autorul filtrează istoria și o subordonează scopului artistic de a crea personaje vii într-o atmosferă de viață umană (Popovici). Autorul își face simțită prezența în fiecare cuvântare a personajului fictiv căruia i s-a conferit credibilitate istorică. De asemenea, Negruzzi are meritul de a fi parcurs procesul de creare a personajelor de la definirea globală a acestora prin epoca istorică la definirea particulară, individuală și, mai apoi, individualizată, fapt observat și în numele propriu al eroului articulat cu articol hotărât enclitic (Popovici).

Eroul are, de asemenea, prin intermediul cuvintelor sale memorabile, o funcție arhitectonică în nuvelă stabilind, prin aparițiile sale, patru structuri echilibrate, în care acțiunea înaintează larg și sigur către puncte-cheie bine individualizate (Popovici).

Introducerea eroului în scenă se realizează încă din primul paragraf care abundă de date istorice și face notă discordantă cu fluxul epic al nuvelei, având rolul de a sugera și anticipa conflictul operei....

[citește mai mult]