Costache Negruzzi

Constantin Negruzzi s-a născut în anul 1808, în satul Hermeziu (pe atunci, Trifeștii Vechi), județul Iași. El a fost un important om politic și scriitor român aparținând generației pașoptiștilor. Totodată, el este autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române („Alexandru Lăpușneanu”).

Costache Negruzzi | Opere incluse în programa pentru Bacalaureat

• Alexandru Lăpușneanu

Costache Negruzzi | Opere

1. Fragmente istorice

• Alexandru Lăpușneanu (1840)
• Aprodul Purice (1837)
• Sobieski și românii (1845)
• Regele Poloniei și Domnul Moldaviei (1839)
• Cântec vechi (1843)

2. Poezii

• Reverii (1837)
• Domnul P. Prunco (1837)
• Melancolie (1838)
• Gelozie (1840)
• La Maria (1839)
• Fabulă (1839)
• Ursu și oaspeții săi
• Lupu și mielu
• Cucoșu și puica
• Potârnichea și rândunica
• Marșul lui Dragoș (doină) (1848)
• Doină nouă (1842)
• Eu sunt român... (1855)
• Princesei Catinca Conaki Vogoride (1856)
• Strofe dedicate D-nei Smaranda Docan (1892)
• Potopul (1837)
• Floarea, Florărița româncă (după Levitschnigg) (1869)
• Dervișul
• Uriașul Daciei
• Disțărare șlicului
• Întâia noapte a lui Iung
• Inscripții
• Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza
• Enigmă

3. Teatru

• Cârlanii, vodevil într-un act (1849)
• Muza de la Burdujăni (1851)
• Crispin, rival stăpână-său
• Proză
• Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu
• Moralicești haractiruri
• Moartea lui Lumânărică
• Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată
• Idilie
• Noapte
• Duchesa Milanului
• Chelestina
• Cârjaliul

Costache Negruzzi | Date despre autor

Întrucât a început studiile în limba greacă, românește a învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, relatând apoi experiența într-un articol intitulat „Cum am învățat românește”. Primele încercări literare ale lui Negruzzi au loc după fuga în Basarabia, ca urmare a revoluției din 1821. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i trezește interesul pentru literatură.

Viața politică o începe asemeni tuturor fiilor de boieri la vremea respectivă, angajându-se drept copist la visterie. În această perioadă îi sunt publicate câteva nuvele, iar Negruzzi studiază istoria cu mult interes. Ales deputat de Iași, apoi primarul orașului cu același nume, scriitorul nu ia parte, în mod surprinzător, la Revoluția de la 1848. Mai târziu, devine judecător, ca membru în Divanul domnesc (1857), iar apoi, sub domnia lui Cuza, este numit director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.

Poeziile lui Negruzzi nu sunt considerate a fi cele mai remarcabile din creația scriitorului, însă perele în proză îi sunt foarte apreciate. Acestea sunt împărțite în trei grupe. Prima cuprinde „Amintirile din junețe” (povestiri) și „O alergare de cai” (nuvele în limba română). Grupa a doua conține faimoasa nuvelă „Alexandru Lăpușneanu”, publicată în „Dacia Literară” în 1840. A treia grupă o constituie Scrisorile (peste 30 la număr). Acestea cuprind observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății, informații  despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Scrisorile au fost publicate antum în volumul „Negru pe alb”.

Costache Negruzzi se stinge din viață în data de 24 august 1868, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi, satul său natal.