1866

Instabilitatea politică și adoptarea constituției

Abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza la 11/23 februarie 1866 a adus în prim-planul vieții politice românești nevoia unei stabilități guvernamentale în țară. Mediul politic va opta pentru aducerea la tronul ţării a unui principe străin, astfel încât coroana îi va fi oferită lui Carol de Hohenzolern – Sigmaringen care, după plebiscitul din 14-20 aprilie 1866, va depune jurământul ca principe al României. Adunarea Constituantă va vota în urma acestei schimbări prima constituţie de la 1866, constituție bazată pe principiile constituţiei belgiene de la 1831, adaptate însă la realităţile româneşti. Actul fundamental va intra în vigoare odată cu publicarea sa în Monitorul oficial din 1 iulie 1866. 

Constituţia reprezintă actul juridic şi politic fundamental al unui stat, act prin care se reglementează funcționarea acestuia în toate compartimentele, conținând principii referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor în stat, drepturile și libertățile fundamentale ale cetăţenilor.

Constituția de la 1866 era structurată pe titluri, secţiuni, capitole şi articole, menționând în cuprinsul său trei principii de bază ale ideologiei liberale: suveranitatea naţională, guvernarea reprezentativă și separarea puterilor în stat.

Puterea executivă

Puterea executivă era exercitată prin constituție de domnitor împreună cu guvernul, având la bază principiul monarhiei ereditare, pe linie masculină. Domnul trebuia să își boteze copiii în religia ortodoxă (art. 82). Dacă domnul s-ar fi aflat în imposibilitate...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in