Petru Groza
- Scurtă biografie
- Debutul politic
- Frontul Plugarilor
- Contextul extern al ascensiunii politice a lui Petru Groza
- Contextul intern al ascensiunii politice a lui Petru Groza
- Guvernul Groza
- Alegerile din noiembrie 1946 și eliminarea opoziției
- Abdicarea regelui Mihai și proclamarea Republicii
- Președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale (2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958)
- Acțiuni marcante, influența în societate
Scurtă biografie
Petru Groza, omul care avea să devină una dintre personalitățile politice importante din perioada postbelică, s-a născut pe 7 decembrie 1884, în satul Băcia (Hunedoara) – la acea vreme în Austro-Ungaria. Clasele primare le-a absolvit în satul natal, continuându-și apoi studiile la Coșteiu și la Colegiul Reformat din Orăștie. În perioada 1903-1905 a urmat cursurile Facultății de Drept și Științe Economice la Universitatea din Budapesta, pe care le-a continuat apoi la Berlin și Leipzig, unde în 1907 a obținut doctoratul în științe juridice.
Întors în țară, va profesa ca avocat la Lugoj și, ulterior la Deva. Fiu de preot ortodox, se va implica din anul 1911 în activitatea Bisericii Ortodoxe, în calitate de membru laic în cadrul Sinodului Mitropoliei de la Sibiu.
Debutul politic
Debutul carierei sale politice are loc prin înscrierea în Partidul Național Român (PNR). La 1 decembrie 1918, Groza a participat la Alba Iulia la Marea Adunare Națională.
Petru Groza a candidat pe listele PNR și a fost ales deputat la alegerile parlamentare organizate în noiembrie 1919. A părăsit însă partidul în martie 1920 și s-a înscris în formațiunea politică a generalului Alexandru Averescu - Partidul Poporului. Petru Groza va fi astfel numit ministru de stat fără portofoliu în guvernul generalului Averescu în perioada 16 aprilie - 13 decembrie 1921.
La următoarele alegeri, din martie 1922 și din mai 1926, a fost ales deputat pe listele Partidului Poporului. Generalul Averescu a ajuns din nou prim-ministru, iar Groza va primi portofoliul Lucrărilor Publice în cabinetul acestuia (30 martie - 14 iulie 1926), iar ulterior a devenit din nou ministru de stat fără portofoliu (14 iulie 1926 - 4 iunie 1927).
Frontul Plugarilor
La alegerile organizate în iulie 1927, Partidul Poporului nu a reușit să întrunească scorul necesar intrării în Parlament, însemnând 2% din voturile electoratului. Din această cauză, Petru Groza s-a retras pentru câțiva ani la Deva, unde urma să se ocupe de afacerile proprii. La 8 ianuarie 1933 revenea pe scena politică și înființa Frontul Plugarilor. Frontul Plugarilor a fost fondat ca o organizație politică de stânga a țăranilor români și a intrat sub protecția Partidului Comunist, aflat în ilegalitate la acel moment istoric. În septembrie 1935, Frontul Plugarilor și Uniunea Muncitorilor Maghiari din România (MADOSZ) aveau să semneze un acord pentru înființarea Frontului Popular Antifascist. Câțiva ani mai târziu, în 1943, Frontul Plugarilor avea să participe la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist, iar în iunie 1944 susținea coaliția Blocului Național Democrat (PNȚ, PNL, PSD și PCR).
Contextul extern al ascensiunii politice a lui Petru Groza
Contextul extern al ascensiunii politice a lui Petru Groza este legat de semnarea de către Români...