Reeducarea de la Aiud

Pe lângă deținuții de la penitenciarul Pitești considerați „sfinți” ai închisorilor, și unii deținuți de la penitenciarul Aiud sunt considerați astfel de o parte a societății. Deținuții de la Aiud au trecut de asemenea printr-un proces de reeducare, însă oarecum diferit de cel din cadrul Fenomenului Pitești. La Aiud, reeducarea s-a concentrat mai ales pe măsuri de tortură psihologică. De menționat că titulatura „sfinții închisorilor” dată și unor deținuți de la Aiud din anii 1960 este doar metaforică, deoarece Biserica nu îi recunoaște oficial ca sfinți. 

De-a lungul funcționării ei, închisoarea de la Aiud a fost rezervată persoanelor ce aveau sentințe de pedepsire grave. Funcționa într-un regim de maximă securitate atât în anii premergători regimului comunist (aici au ajuns o mulțime din legionarii arestați în urma rebeliunii lor eșuate din 1941, de exemplu), cât și după instaurarea acestuia. 

După anul 1948, aici au fot încarcerați oameni din diverse categorii sociale, toți considerați un pericol pentru regimul comunist. De exemplu, comercianți, bancheri, farmaciști, ingineri, profesori (George Manu, de pildă, renumit profesor de fizică nucleară), preoți, scriitori, ziariști, moșieri, industriași, foști polit...