Reeducarea din închisorile comuniste
Ai auzit de Fenomenul Pitești, de „sfinții închisorilor” sau de torționarii din timpul comunismului? Citește această secțiune a ghidului despre comunism pentru a-ți clarifica cine au fost aceștia și ce a reprezentat procesul de reeducare în România.
La scurt timp după venirea la putere a comuniștilor în România, începe un proces de reeducare în unele închisori comuniste. Reeducarea era adresată deținuților cu viziuni anti-comuniste, cu scopul de a-i determina să adopte sau să accepte ideile specifice comunismului.
Procesul de reeducare a fost unul extrem de violent, atât fizic cât și psihic. Unii dintre deținuții care au manifestat o rezistență față de reeducare au fost considerați apoi de o parte a cetățenilor drept „sfinții închisorilor”. Însă, această denumire este una metaforică, deoarece Biserica nu i-a recunoscut în mod oficial ca sfinți.
Prima oară, reeducarea a fost realizată la penitenciarul Pitești, din 1949 până în 1952. Tot acest proces este cunoscut sub numele de Fenomenul Pitești. Se consideră ca Fenomenul Pitești a reprezentat cea mai dură formă a reeducării din închisorile comuniste.
La un deceniu după ce Fenomenul Pitești a fost oprit, se practică o formă a reeducării la penitenciarul din Aiud. Dacă în cadrul Fenomenului Pitești metodele de tortură erau atât fizice, cât și psihologice, la Aiud accentul era pe cele psihologice.
Găsești mai multe informații despre Fenomenul Pitești, „sfinții închisorilor” sau despre torționarii din închisorile comuniste în paginile ce urmează.