Deportările în Bărăgan

Deportările în Bărăgan reprezintă o serie de acțiuni cu caracter de persecuție întreprinse de regimul comunist român începând cu anul 1951. Scopul acestor deportări l-a constituit relocarea forțată a populației percepută ca fiind dușmană regimului comunist.

Contextul istoric

Contextul istoric care a precedat deportările în Câmpia Bărăganului trebuie investigat în împrejurările relațiilor tensionate dintre Uniunea Sovietică şi Iugoslavia, respectiv, România și Iugoslavia. 

Iugoslavia fusese exclusă în 1948 din Comintern. Conflictul dintre Tito (liderul Iugoslaviei) și Stalin (liderul Uniunii Sovietice) își avea originile în dorința liderului iugoslav de a constitui o federaţie a statelor balcanice, în care rolul principal ar fi fost deținut de capitala iugoslavă Belgrad. Pretențiile lui Tito l-au deranjat astfel pe Stalin, cu atât mai mult cu cât intențiile lui Tito sabotau dorința lui Stalin de a deține controlul absolut în zonă. Fidel lui Stalin, la 1 octombrie 1949, guvernul român a denunțat tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală cu Iugoslavia, tratat ce fusese semnat la 19 decembrie 1947.

În această situație, guvernul român a considerat persoanele care locuiau la granița cu Iugoslavia a fi ,,elemente cu un factor ridicat de risc" pentru socialismul din România. În consecință, a urmărit să identifice persoanele care se conside...