Planuri narative

Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” apare în anul 1930, fiind scris în urma experienței de pe frontul de luptă a lui Camil Petrescu. Experiența l-a marcat puternic, atât în plan psihologic, cât și fizic, întrucât scriitorul și-a pierdut auzul la una dintre urechi.

Titlul romanului anunță cele două experiențe umane esențiale pe care le trăiește personajul principal și împarte textul în două părți: cea erotică și cea a războiului. Drama intelectualului însetat de absolut pe plan afectiv, erotic, se consumă pe fundalul altei drame mai puternice, războiul. Perspectiva narativă este subiectivă, de aici rezultând și încadrarea operei în categoria romanelor de tip subiectiv. Narațiunea este realizată la persoana întâi, singular, de către un personaj-narator participant la evenimentele relatate. Faptele sunt prezentate sub forma unei confesiuni a protagonistului, iar focalizarea este internă. Dialogul, monologul interior și flashback-ul (memoria involuntară) sunt utilizate pentru realizarea analizei psihologice. Acțiunea se desfășoară pe două planuri narative diferite ale căror coordonate temporale diferă, dar se și suprapun la un moment dat.

Prima parte a romanului, intitulată sugestiv, ar...