[13]

Momentele subiectului

Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a fost publicat pentru prima dată în anul 1930. Acesta surprinde drama omului modern ce conștientizează vidul existențial, imposibil de umplut. Astfel, protagonistul romanului realizează că niciun ideal nu e tangibil, nici chiar cel al iubirii absolute, confruntându-se cu imaginea unei existențe lipsite de sens și substanță.

Deși firul narativ al operei nu respectă întocmai momentele subiectului, ele se pot deduce cu ușurință pe baza lecturii romanului. Acesta este conceput pe baza unui jurnal de campanie, în care timpul obiectiv și cel subiectiv au evoluții paralele, formându-se astfel două planuri compoziționale.

Expozițiunea romanului este plasată din punct de vedere temporal în primăvara anului 1916. Protagonistul, Ștefan Gheorghidiu, este  sublocotenent rezervist și meditează la modul în care decursese povestea lui de dragoste. Acesta privește iubirea dintr-o perspectivă radicală, ca pe o realitate absolută, „o relaţie în care îndrăgostiţii au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt”.

Intriga se regăsește în cel de-al doilea capitol, care menționează căsnicia lui Ștefan cu Ela: „Eram însurat de doi ani şi jumătate...”. Personajul principal povestește cum a decurs povestea lor de dragoste. Cei doi se căsătoriseră în anii studenției. Ștefan studia filosofia, iar Ela era studentă la Litere. Înduioșat de situația...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Deja membru? Log in