Evoluția personajului Ştefan Gheorghidiu

...

Intransingent, Gheorghidiu îşi recunoaşte neputinţa de a face compromisuri, ilustrativ în acest sens fiind dialogul cu doamna distinsă, „cu părul alb”, care observă: „A, dumneata eşti dintre acei care fac mofturi interminabile şi la masă. Dintre cei care totdeauna descoperă firele de păr în mâncare.” Răspunsul nu face decât să confirme că personajul este conştient de propria superioritate şi că încearcă să-şi construiască o existenţă fără fisuri: „Sunt eu de vină, dacă mi se oferă fire de păr în mâncare?”

Aflat într-o permanentă căutare de certitudini, eroul nu poate să accepte minciuna, falsitatea societății în care trăiește. Iluzia că a găsit o dragoste ideală alături de Ela, că propriul cămin e în afara dominației socialului determină dezamăgirea totală când descoperă că soția sa nu e altfel, nu e „monada”, ci e doar o femeie obișnuită: „erau şi alți bărbați în situația mea, ba aproape toți”. Ştefan Gheorghidiu este, în fond, victima propriului ideal. Obsedat de absolut, e învins de el. Conştient de propriile defecte, Gheorghidiu e un om care trăiește drama inflexibilității conștiinței sale.

Romanul surprinde drama personajului în două momente importante: viață – moarte, reliefând singurătatea omului modern care nu poate înțelege lumea, nu găsește un punct de comunicare durabil cu aceasta, susținând punctul de vedere al autorului: „Eroul de roman presupune un zbucium interior, loialitate, convingere profundă, un simț al răspunderii dincolo de contingenţe obişnuite sau cel puţin chiar fără un suport moral, caractere monumentale în real conflict cu societatea”...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in