Elemente de structură și compoziție

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman interbelic publicat inițial în anul 1930 și scris de Camil Petrescu. Totodată, opera se definește ca roman subiectiv de analiză psihologică, acestea fiind caracteristici specifice modernismului, curent literar care s-a manifestat în literatura română în perioada interbelică.

Structura romanului reflectă cele două dimensiuni ale experienței protagonistului. Astfel, opera se împarte în două părți, intitulate „Ultima noapte de dragoste” (Cartea întâi) și „Întâia noapte de război” (Cartea a doua). Aceste subtitluri sugerează un moment de cotitură în viața personajului-narator, pentru care iluzia iubirii absolute ia sfârșit, iar războiul abia începe, atât în plan extern, cât și în plan psihologic. 

Cele două părți se împart, la rândul lor, în treisprezece capitole. Ele surprind totalitatea experiențelor transformatoare prin care trece protagonistul, Ștefan Gheorghidiu. Deziluzia primei părți surprinde incertitudinile și bănuielile care-l încearcă în raport cu degradarea căsniciei sale, care stă sub semnul geloziei, îndreptate spre Ela, soția lui. În partea a doua, concepută în forma unui jurnal de campanie, devenim martorii orori...