Conflictul în romanul psihologic

Conflictele din romanul psihologic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război au fost foarte bine evidențiate prin intermediul acestui eseu din care îți punem la dispoziție un paragraf relevant:

„Centrul de interes al conflictului principal al romanului se deplasează de la exteriorul evenimentelor plasate în preajma și în timpul Primului Război Mondial la explorarea interiorității personajului principal, prins în mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre căsătorie și despre femeia ideală.

Experiența iubirii, care dă substanță primei părți a romanului, este actualizată prin rememorarea relației lui Ștefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creează iluzia temporalității în desfășurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compozițional din incipitul romanului – discuția de la popota ofițerilor referitoare la un fapt divers din presa vremii (un soț care și-a ucis soția infidelă a fost achitat) – permite aducerea în prim plan a unei dintre temele principale ale romanului – problematica iubirii.

Discuția de la popotă este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul căreia Ștefan rememorează etapele evoluției sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele și evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectivă unică, subiectivă: „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală. Din cauza asta, nu puteam să-mi dau examenele la vreme. Îmi petreceam timpul spionându-i prieteniile, urmărind-o, făcând probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuanța unei rochii, și din informarea lăturalnică despre cine știe ce vizită la vreuna din mătușile ei. Era o suferință de neînchipuit, care se hrănea din propria ei substanță”. Naratorul nu...”