Caracterizarea lui Ștefan Gheorghidiu

Ștefan Gheorghidiu se înscrie în seria personajelor preocupate până la obsesie de explorarea propriilor trăiri sufletești și a reacţiilor organice pe care le determină anumite sentimente: „Simțeam din zi în zi, departe de femeia mea, că voi muri, căci durerile ulceroase – acum când nu mai puteam mânca aproape deloc – deveniseră de nesuportat.”

Hipersensibil, hiperlucid, Gheorghidiu își trăiește drama interioară acut, exagerând importanța unor evenimente, dar fiind incapabil să reducă totul la dimensiunile unui eveniment banal. Eroul este definit exclusiv prin intermediul conflictelor interioare. Narator subiectiv, el nu este creditabil şi nici nu poate fi caracterizat în raport cu alte personaje, pe care cititorul le cunoaște exclusiv prin mărturiile lui.

Autocaracterizarea subliniază natura sufletească foarte complicată a eroului, conștient că e prizonierul propriilor fantasme și iluzii, dar incapabil, ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, să se desprindă de jocul magic al propriei conștiințe. Ampla lui confesiune este o mărturie a nivelului intelectual al personajului. Superior moral celorlalţi prin aspiraţia către ideal, către iubire, perfecţiune – o caracteristică a tuturor personajelor camilpetresciene care vizează absolutul, ideea, esenţa (Pietro Gralla, Andrei Pietraru, Gelu Ruscanu) – Ştefan Gheorghidiu nu se adaptează unei lumi ale cărei structuri preţuiesc numai aparenţele. El e o ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in