Caracterizare
În cazul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” întreaga acțiune se concentrează în jurul personajului principal al romanului, el preluând funcțiile naratorului și devenind astfel personaj-narator. Prin urmare, Ștefan Gheorghidiu relatează fapte în care a fost implicat ca protagonist.
Portretul personajului principal este construit prin autoanaliză, acesta dând dovadă de luciditate în raport cu cele două experiențe existențiale: iubirea și războiul. Ștefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid, aflat în căutarea absolutului atât în ceea ce privește experiența războiului, cât și în relație cu Ela. Principala metodă de caracterizare folosită este cea indirectă, faptele, vorbele și atitudinile sale fiind prezentate subiectiv. Pe parcursul romanului, Gheorghidiu își face autocaracterizarea, prezentându-se ca fiind orgolios și dornic de atingere a absolutului.
În relația cu Ela, protagonistul dă dovadă de gelozie, este hipersensibil și orgolios, suferind o transformare sufletească și comportamentală, de la iubire absolută la dezamăgire totală.
Pentru a afla mai multe detalii despre acest personaj, dar și pentru a vedea cum a fost conturat portretul Elei sau al domnului G, îți recomandăm să accesezi cele eseurile de mai jos.
În „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, unchiul Tache este un personaj despre care se vorbește numai cu prilejul moștenirii pe care acesta i-a lăsat-o protagonistului prin testament. Astfel, Ștefan Gheorghidiu își amintește de unchiul său, iar astfel este schițat portretul acestuia. „Uscat, negricios, cu mustață mare ”, el era „cu adevărat capul familiei”.
Datorită averii sale, unchiul Tache era tratat cu respect și atenție: „Respectul pe care toți îl aveau pentru unchiul Tache era impresionant. Toată lumea caută să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile.”. Personajul-narator susține că nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat pe unchiul Tache, care nu era cel mai agreabil dintre oameni. Conform lui Ștefan, acesta locuia „într-o casă veche, mare cât o cazarmă, fără să primească pe nimeni”.
Moartea lui a avut loc în urma unei boli grave, care l-a făcut „mai avar si mai ursuz încă”. Zgârcit și avar, el „nu locuia decât într-o cameră, care-i slujea și de birou și de dormitor și de sufragerie, ca astfel să nu mai cheltuiască cu lumina și încălzitul, căci era foarte friguros.”.
Profesorii Liceunet au inclus toate detaliile de care trebuie să ții cont atunci când realizezi caracterizarea personajelor romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu.
