Bogdan Petriceicu Hașdeu

Bogdan Petriceicu Hașdeu (pe numele primit la naștere, Tadeu Hîjdeu) s-a născut în data de 26 februarie 1838 la Cristinești, Hotin, actualmente pe teritoriul Ucrainei. A fost un scriitor și filolog român, pionier în varii ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hașdeu a fost una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii române din toate timpurile.

Bogdan Petriceucu Hașdeu | Opera

1. Poezie

• Frunzele
• Cranul lui Mihai cel Viteaz
• La Iulia
• Muntele și valea
• Viersul
• Complotul bubei
• Lilica
• Odă la ciocoi
• Dorul
• Sărăcia
• Vornicul Iancu Moțoc
• Luntrea
• Bradul
• Sunt român
• Femeia înecată
• Ciocârlia
• Alb și negru
• Gaudeamus
• Dumnezeu

2. Proză

• Micuța
• Ursita
• Duduca Mămuca

3. Istorie

• Ioan Vodă cel Cumplit (1865)
• Cine sunt albaneșii?
• Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatismului dialectal și teritorial

4. Teatru

• Răzvan și Vidra (1867)

5. Filosofie

• Sic cogito (1892)

Bogdan Petriceicu Hașdeu | Date despre autor

Hașdeu a studiat la universitatea din Harkov, iar în 1858 s-a mutat la Iași, lucrând ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. El a pus bazele mai multor publicații, printre care se numără revista „Din Moldova”,  în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele. Pentru o perioadă, el a fost directorul Arhivelor Statului din București, contribuind la publicarea documentelor în „Arhiva istorică” și „Cuvinte din bătrâni”. În 1877, în semn de omagiu al întregii sale activități intelectuale de până atunci, a fost ales membru al Academiei Române.

Începând cu anul 1878, Hașdeu a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București. A tipărit o parte din lecțiile sale pline de originalitate și de cunoștințe vaste asupra literaturilor străine și a limbii române.

Din punct de vedere politic, Hașdeu a fost un partizan al lui Kogălniceanu. A susținut lovitura de stat din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, a susținut dinastia străină, de Hohenzollern, apoi, pe aceeași linie a ideilor de factură paneuropeană, a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României.

Tragedia majoră a vieții scriitorului a fost reprezentată de moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888. Drept urmare a celor petrecute, Hașdeu a devenit mistic și înfocat practicant al spiritismului. În acest scop, precum și pentru a onora memoria fiicei sale, el a construit Castelul Iulia Hașdeu de la Câmpina.
Scriitorul s-a stins din viață în data de 25 august 1907, la Câmpina, lăsând în urmă o vastă moștenire ce încorporează poezie, proză, istorie, teatru și filosofie.