Fișă de lectură

Titlul operei literare: „Hagi Tudose”

Autorul: Barbu Ștefănescu Delavrancea

Volumul din care face parte opera: „Paraziții” (1892), „Hagi-Tudose” (1903)

Date importante despre viața și activitatea autorului: Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost un prozator, dramaturg și gazetar român, originar din ținutul Vrancea. Născut în data de 11 aprilie 1858 la București, își face debutul literar cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura „Barbu”, folosită și pentru volumul său de debut, intitulat „Poiana Lungă – Amintiri” (1878). În anul 1882, pleacă în Franța pentru a-și pregăti doctoratul în drept, dar arta, literatura, filosofia îl atrag mai presus de planurile inițiale. Întors în țară după doi ani, Delavrancea desfășoară o bogată activitate intelectuală: se înscrie în Baroul de Ilfov, e profesor, conferențiar al Ateneului Român, redactor la „România liberă”, prim-redactor la „Epoca”, „Lupta”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi este publicată o serie de volume: „Sultănica” (1885), „Liniște” (1887), „Trubadurul” (1887), „Paraziții” (1892) și „Între vis și viață” (1893). În 1912 este ales membru al Academiei Române. În data de 29 aprilie 1918, Barbu Ștefănescu Delavrancea se stinge din viață la Iași, aflându-se printre ultimii refugiați din București.

Alte opere ale autorului: „Paraziții”, „Iancu Moroi”, „Milogul”, „Domnul Vucea”, „Bursierul”, „Apus de soare” (teatru), „Luceafărul” (teatru)

Specia literară: Nuvelă

Gen literar: Genul epic

Tipul nuvelei: Nuvelă realistă

Personaje: Hagi-Tudose, Matache Profirel, Gheorghina Profirel, Fifica Profirel, Jenică Păunescu, Culai, Leana, întâiul Epitrop, al doilea epitrop, Popa Roşca, Gusi

Semnificația titlului: Titlul operei poartă numele personajului principal: Hagi Tudose. Nu întâmplător, acest personaj dă numele nuvelei, întrucât textul se concentrează pe caracterul acestuia, precum și pe evoluția sa de-a lungul existenței. Apelativul „Hagi” provine din cuvântul „hagiu”, care definește un om care a fost în pelerinaj la lăcașurile sfinte, iar apoi se întoarce. Personajul însuși a făcut un astfel de pelerinaj la Ierusalim, măcinat de gândul că nu a împărțit cu nimeni averea adunată timp de o viață. Ajuns acolo, însă, nu ratează ocazia pentru o nouă afacere și aduce lemn sfânt înapoi, pe care îl vinde bătrânilor și văduvelor. Acest episod este definitoriu pentru personalitatea protagonistului, a cărui obsesie pentru economii...