Subiectul III

A. Următorul text conține concepte psihologice şi evidențiază relații între ele:

Activitățile mai complexe sau noi pentru persoană necesită efort voluntar şi focalizarea în centrul atenției atât a scopului, cât şi a mijloacelor de atingere a scopului.

  1. Precizați conținutul a două dintre conceptele psihologice la care face referire textul.
  2. Prezentați, în aproximativ zece rânduri, o modalitate prin care gândirea este implicată în desfăşurarea unuia dintre procesele/fenomenele psihice la care se referă textul dat.
  3. Explicați modul specific în care interacționează componentele vieții psihice identificate în text şi precizate la punctul 1., menționând totodată şi categoria sau sistemul în care se încadrează fiecare.

Răspunsuri corecte:

1. Voința este o formă conștientă de autoreglare a conduitei, astfel încât ea să corespundă cu scopul activităților noastre. Omul își canalizează forțele și capacitățile pentru a depăși obstacolele care apar pe traiectoria activității și a-și atinge scopul (măsura voinței este măsura în care o activitate este finalizată). Efortul voluntar este aspectul cel mai specific al voinței și reprezintă concentrarea energiei psihonervoase în vederea depășirii obstacolelor.

Atenția se definește prin trei aspecte: orientare, selectivitate și concentrare. Anumiți stimuli aflați în interiorul sau în exteriorul nostru sunt preferați altora, și beneficiază de energia noastră psiho-nervoasă pe care o direcționăm asupra lor.

2. În ceea ce privește atenția, gândirea este implicată în sensul în care o orientează înspre ce anume este de folos în vederea rezolvării anumitei probleme sau bunei desfășurări a unei activități voluntare. Atenția are rolul de a facilita percepția și observația, îmbogățind astfel cu noi elemente baza de informații a memoriei, de unde gândirea preia informațiile de care are nevoie. Dincolo de direcția înspre care se orientează, atenția facilitează gândirea și prin concentrarea ei- în așa fel încât persoana se dedică unei singure misiuni, concetrându-și întreaga energie acolo. Atenția optimizează deci procesul gândirii, dar acest lucru se întâmplă după ce în prealabil se primește comanda, prin funcția cognitivă a limbajului (strâns conectată de gândire).

3. Textul vorbește despre activitatea voluntară, o activitate psihică, ce presupune un complex de sarcini, pe care individul o întreprinde în vederea realizării unui anumit scop. Cu cât o activitate este mai complexă, cu atât efortul voluntar trebuie să fie mai mare- concentrarea energiei psihonervoase în vederea depășirii obstacolelor. O activitate nouă sau complexă presupune obstacole, probleme ale căror soluții nu sunt deja în memorie și/sau cu un grad sporit de dificultate. Pentru depășirea acestor obstacole și atingerea scopului, individul trebuie să implice mai multe procese psihice.

Este vorba de voință (se susține prin mecanismul de a avea mereu scopul în vedere), dar și de toată gama proceselor psihice cognitive- gândire, memorie, imaginație, care conlucrează pentru rezolvarea problemelor (fiind mijloacele de atingere ale scopului). Atenția orientează energia psihonervoasă în direcțiile potrivite pentru activitate și o concentrează acolo pentru a optimiza procesele cognitive. Buna desfășurare a unei activități voluntare presupune implicarea totală a psihicului unei persoane.

B.Ştiind că limbajul este format dintr-un sistem de semne, reguli, convenții care susțin nu numai comunicarea verbală, ci şi ansamblul activităților sociale:

  1. Explicați specificul funcției ludice a limbajului.
  2. Argumentați succint faptul că funcțiile limbajului nu acționează izolat, ci sunt interdependente şi se condiționează reciproc.

Răspunsuri corecte:

1. Funcția ludică a limbajului presupune folosirea limbajului, sub formă de joc, astfel încât să fie create combinații originale de cuvinte- ciocniri de sensuri, asociații verbale de efect etc. Această funcție are rolul de a transmite informații într-o formă ușor de reținut, de a surprinde anumite aspecte mai complexe ale unei probleme prin asociere (în care un sens profund este ambalat într-o formă ridicolă), de a spori gradul estetic al mesajului. Este o funcție importantă în creația artistică.

2. Orice formă a limbajului și expresie a vreunei funcții de-ale acestuia pornește de la gândire, al cărei instrument de lucru este tot limbajul, prin funcția lui cognitivă. Limbajul și gândirea nu se pot separa, ele dezvoltându-se împreună. Apoi, în momentul comunicării, trebuie să dialogăm atât cu noi înșine, cât și cu lumea. Folosim funcția de comunicare pentru a transmite un mesaj altora, dar nu înainte de a folosi funcția reglatorie pentru a hotărî ce anume și în ce fel urmează să comunicăm. Dacă nu este vorba despre dialog, monologul îl realizăm tot prin funcția reglatorie, susținând astfel și mai multe procese psihice (atenția, voința, imaginația).

Dincolo de aceste funcții de bază care apar de fiecare dată când trasmitem un mesaj altcuiva, mai apar și alte funcții, specifice, ale limbajului, care răspund anumitor nevoi concrete, și care sunt interdependente cu cele trei menționate anterior: funcția afectivă, funcția persuasivă, funcția ludică, funcția cathartică etc.