Subiectul I

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „[ ] erban Cantacuzino (1678-1688), s-a angajat în lungi tratative cu împăratul Leopold, în încercarea recunoaşterii neatârnării [ ] Ţării Româneşti şi a domniei ereditare în familia sa [ ]. Curtea din Viena [ ] nu era dispusă să accepte un stat românesc puternic la sud de Carpaţi [ ]. Ea s-a declarat totuşi de acord cu cererile lui erban Cantacuzino (1688), dar, întrucât domnul român [ ] şovăia să facă pasul decisiv şi deschis al alăturării la coaliţia antiotomană, trupele imperiale [habsburgice] au pătruns – ca mijloc de represiune – pe teritoriul Ţării Româneşti. erban Cantacuzino s-a grăbit să trimită o solie la Viena pentru a finaliza negocierile şi a aduce închinarea sa şi a ţării faţă de împărat. Moartea lui neaşteptată a surprins solia în drum spre Viena.

Succesorul său, Constantin Brâncoveanu (1688-1714) [ ] a refuzat să se angajeze alături de Imperiul Habsburgic atât timp cât victoria acestuia nu era sigură. Supus şi el [ ] presiunilor militare – trupele imperiale au pătruns în ţară şi i-au impus domnului să le asigure aprovizionarea – Constantin Brâncoveanu s-a alăturat turcilor [ ] şi i-a înfrânt pe imperiali la Zărneşti (1690).”

(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

B. „Domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir (1710 – 1711), [ ] urmează însă aceeaşi orientare antiotomană, fiind preocupat în egală măsură să scoată Moldova de sub ascultarea Porţii şi să asigure o domnie autoritară şi ereditară. În acest scop, el a semnat la Luck (Luţk) un tratat cu ţarul Petru I (1711) prin care se prevedea că domnia va rămâne, prin descendenţă masculină, în familia Cantemir, exceptându-se abandonarea ortodoxiei sau încălcarea credinţei faţă de ţar (art. III), «toată puterea statului va fi în mâna domnului» (art. VI) şi se indicau hotarele Moldovei: Nistru, Dunărea, Transilvania, Ţara Românească [ ]. Campania antiotomană a lui Petru I s-a încheiat însă cu înfrângerea de la Stănileşti (1711), astfel că Dimitrie Cantemir a fost constrâns să se refugieze în Rusia [ ].

Acțiunile celui considerat a fi un fidel al Porţii şi atitudinea ambiguă a lui Constantin Brâncoveanu [ ] au determinat Poarta să adopte măsuri care să-i consolideze controlul asupra celor două Ţări Române [ ]. În locul fugarului Cantemir a fost trimis din nou la Iaşi Nicolae Mavrocordat, care, de astă dată, pentru a-şi asigura concursul boierimii a adoptat o neaşteptată [ ] atitudine conciliantă.”

(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român) 

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi lupta precizată în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la lupta de la Stănilești. 2 puncte
3. Menţionaţi domnul şi statul românesc la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că domnul român a
semnat un tratat cu țarul Rusiei. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două instituţii centrale din spațiul românesc în secolele al XIV-lea - al XVI-lea. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între două acțiuni militare la care au participat românii în secolul al XV-lea. 4 puncte

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in