Subiectul I

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „După înlăturarea lui Cuza, se formează o locotenență domnească, cu rolul de a rezolva repede problemele tronului vacant, deoarece unele dintre puteri puneau unirea în pericol. Aducerea unui principe străin [...] era singura soluție viabilă. Astfel, la 10 mai 1866, în urma unui plebiscit, parlamentul proclamă solemn voința României de a rămâne unită, «având în fruntea sa, pe Carol I [...]».
Printre primele acte importante înfăptuite sub noul domn se numără promovarea unei constituții [...]. Constituția din 1866 se baza pe nevoile societății românești exprimate și în programul de la 1848, în Convenția de la Paris (1858) și în Statutul lui Cuza (1864), având ca model constituția belgiană. Se proclamau unele principii de bază [...], anume «libertățile și drepturile fundamentale ale cetățeanului», «suveranitatea națională», «separarea puterilor în stat», responsabilitatea miniștrilor, sistemul parlamentar bicameral, monarhia constituțională și ereditară [...]. Numele oficial al țării, consemnat în actul fundamental, era România. Suveranul avea mari atribuții în materie executivă, dar și legislativă. Puterea legislativă o avea totuși parlamentul, format din Senat și Camera Deputaților. Camera avea drept de autoconducere, de interpelare și de anchetă. [...] Constituția, nerecunoscând niciun fel de tutelă externă, a fost promulgată de domn fără a ține seama de suzeranitatea turcă sau de puterile garante.” 
(I. A. Pop, Istoria românilor)

B. „Prin Decretul regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, Carol al II-lea a promulgat noua Constituție. [...] Ea însemna ruperea pactului fundamental existent între națiune și monarhie, pact pe care îl enunțase Carol I în prima sa proclamație, după depunerea jurământului pe Constituția din 1 iulie 1866 [...] deoarece, pe de o parte, așa-zisa noua Constituție nu mai emana de la națiune, ci de la puterea executivă, iar pe de altă parte, pentru că nu s-a respectat modalitatea de revizuire a Constituției. [...] Separația puterilor în stat era în fapt desființată și se produce o concentrare masivă a puterii în mâinile regelui, care devine capul statului (art. 30). Puterea legislativă se exercită de rege prin reprezentațiunea națională (art. 31), iar puterea executivă este încredințată tot regelui care o exercită prin guvernul său (art. 32), preponderența regelui fiind clar formulată. [...] Regele putea convoca, închide, dizolva ambele Adunări sau numai una din ele [...] și le putea amâna lucrările [...].” 
(E. Focșeneanu, Istoria constituțională a României (1859-1991))

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

  1. Numiţi un spațiu istoric precizat în sursa A. 2 puncte
  2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la atribuțiile regelui. 2 puncte
  3. Menţionaţi conducătorul statului român și legea fundamentală la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte
  4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că principiul separării puterilor în stat este desființat. 3 puncte
  5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
  6. Prezentaţi două acțiuni desfășurate în statul român modern, anterioare evenimentelor descrise în sursa A. 6 puncte
  7. Menţionaţi o caracteristică a acțiunilor desfășurate de statul român modern în „criza orientală‟ din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 4 puncte

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in