Bac Sociologie 2020 | Sesiunea iunie-iulie
Aici găsești rezolvarea examenului de Bacalaureat la Sociologie care a avut loc în sesiunea iunie - iunie 2020.
Subiectul I
Scrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre situaţiile de mai jos. Este corectă o singură variantă de răspuns.
1. O formă de căsătorie specifică societății tradiționale este:
a. căsătoria din dragoste
b. căsătoria ca strategie patrimonială
c. uniunea consensuală
d. concubinajul
2. Biserica este o instituție:
a. juridică
b. socială
c. politică
d. economică
3. Regimul democratic se caracterizează prin:
a. pluralism politic
b. unificarea puterilor în stat
c. încălcarea Constituției
d. limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor
4. Practica prin care o persoană este dezavantajată în societate, din cauza apartenenței acesteia la o anumită etnie, este o formă de:
a. altruism
b. consens
c. hărțuire
d. discriminare
5. Conflictul social dintre salariați și angajator poate duce la:
a. stereotipuri
b. greve
c. prejudecăți
d. victimizare
6. Ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale este o faptă de:
a. corupție
b. meritocrație
c. recompensă
d. conformism
7. Vizita la muzeul de istorie pentru completarea cunoștințelor dobândite în cadrul orei de la clasă este o formă de educație:
a. formală
b. informală
c. nonformală
d. incorectă
8. Principiul supremației constituționale prevede că:
a. statul decide liber în problemele sale interne și externe
b. legea fundamentală într-un stat este Constituția
c. cetățenii nu sunt egali în fața legii
d. puterile statului sunt unificate
9. Un grup de persoane care derulează constant activități de voluntariat, de protejare a animalelor își pot legifera activitatea înființând:
a. o biserică
b. un grup informal
c. o societate comercială
d. o organizație non-guvernamentală
10. O formă gravă de infracțiune este:
a. traficul de ființe umane
b. minciuna
c. tulburarea liniștii publice
d. aruncarea, pe stradă, a deșeurilor
Subiectul al II-lea
A. În coloana din stânga sunt enumerate concepte privitoare la socializare, iar în coloana din dreapta sunt numerotate enunţuri adevărate referitoare la acestea.
Scrieţi pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare literă din coloana din stânga şi cifra corespunzătoare din coloana din dreapta.
a. Socializare anticipativă | 1. Desemnează comportamentul prosocial, în acord cu modelele oferite de societate. |
b. Resocializare | 2. Constă în excluderea unei persoane de la beneficiul unui anumit drept din cauza unor caracteristici precum vârsta, religia sau trăsăturile fizice |
c. Socializare pozitivă | 3. Pregătește individul pentru etapele următoare ale vieții sale, ajutându-l să joace mai eficient unele roluri sociale viitoare. |
d. Socializare negativă | 4. Se produce, în anumite situații, în instituții totale. |
5. Este în conflict cu normele sociale, incluzând comportamentele deviante. |
B. Citiți, cu atenție, textul de mai jos:
„Unele studii indică asocierea comportamentului infracțional, într-o anumită măsură, cu patologii sociale sau personale, ca sărăcia, locuințe proaste, cartiere mizere, lipsa facilităților recreaționale, familii necorespunzătoare și demoralizate, instabilitate emoțională ... Alte studii au demonstrat că indivizi din clasa socioeconomică înaltă încalcă legea, deși nu trăiesc în sărăcie, săvârșind infracțiuni de corupție, cum ar fi: mita, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite ...”
(Vlăsceanu, L., coord., 2011. Sociologie. Iași, Ed. Polirom)
Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Formulați ideea principală a textului. 2 puncte
2. Explicaţi, în aproximativ o jumătate de pagină, modul specific în care interacţionează două concepte sociologice la care face referire textul. 10 puncte
3. Construiţi un argument care să confirme sau să infirme ipoteza potrivit căreia contactul individului cu comportamente deviante în cadrul grupurilor din care face parte l-ar putea determina să săvârșească infracțiuni. 3 puncte
4. Prezentaţi un punct de vedere personal referitor la relația dintre socializare primară și delincvență juvenilă. 3 puncte
Subiectul al III-lea
Răspundeţi fiecăreia dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi înțelesul noţiunii de conflict interstatus. 4 puncte
2. Menționați două caracteristici ale grupului primar. 6 puncte
3. Evidenţiaţi o corelaţie existentă între termenii de interviu şi de chestionar, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină, în care să îi utilizaţi în sensul specific sociologiei. 10 puncte
4. Ilustraţi, printr-un exemplu concret, un posibil eșec de rol în societatea contemporană. 4 puncte
5. Argumentaţi, în aproximativ zece rânduri, afirmaţia potrivit căreia grupurile pereche (de egali) oferă copiilor contextele necesare manifestării lor independente, în afara controlului părinților. 6 puncte
Rezolvare
Subiectul I
- b
- b
- a
- d
- b
- a
- c
- b
- d
- a
Subiectul al II-lea
A.
a - 3
b - 4
c - 1
d - 5
B.
1. Deși unele studii asociază comportamentul infracțional cu patologii sociale precum sărăcia, alte studii demonstrează că și indivizi din clase socioeconomice înalte comit infracțiuni, chiar dacă de alt tip, precum oferirea de mită sau traficul de influență.
2. Conceptele sociologice alese sunt cel de comportament și cel de familie. Ele sunt corelate prin faptul că familia este instituția socială în care are loc socializarea primară, iar această fază a socializării pune bazele comportamentului unui individ. În această fază, copilul învață să se conformeze normelor societății și să acționeze adecvat, sau în alte cuvinte, să deprindă un comportament prosocial. Dacă realizarea acestei socializări primare este defectuoasă, adică dacă copilul nu învață care sunt normele și valorile promovate de societate, apare riscul de a dezvolta un comportament antisocial, sau chiar infracțional. De exemplu, dacă un copil deprinde un anumit limbaj în familie, care în societate poate fi considerat nepotrivit, folosirea lui riscă să îl supună criticii celorlalți.
3. Consider că un individ care are exemple de comportamente deviante în cadrul cadrul grupurilor din care face parte poate să fie determinat să comită infracțiuni. Definirea unui comportament ca fiind deviant sau normal ține de ce termeni de referință are individul. Dacă, de exemplu, un copil observă în familia sa, sau în grupul de apropiați că furtul este tratat cu neseriozitate, poate să considere că acest act este într-adevăr unul care nu e problematic. Chiar dacă individul știe că societatea dezaprobă acel comportament, dacă este expus la asta frecvent, poate dezvolta o mai mare toleranță la el, și o mai mare predispoziție de a da dovadă de acel comportament la rândul său și astfel să comită infracțiuni.
4. Socializarea primară este procesul prin care un copil învață ce este bine și ce este rău, cum ar trebui să se comporte în societate și ce ar trebui să evite să facă. Dacă în această fază copilului nu îi sunt transmise corect valorile și normele promovate de societate de către familia în care s-a născut, acesta riscă să dezvolte comportamente deviante și delicvente. Nu consider că este neapărat să se întâmple așa, nu există o relație de cauzalitate absolută, însă riscul delicvenței juvenile crește atunci când copilul nu are parte de o educație corespunzătoare în familie. Din punctul meu de vedere, acest fenomen poate fi prevenit prin oferirea de servicii de asistență socială care să completeze aceste lipsuri din familie, oferindu-le părinților și copiilor ghidare și suport atât educațional cât și material.
Subiectul al III-lea
1. Un conflict interstatus este un conflict care poate apărea în două situații principale: atunci când indivizii ocupă o poziţie înaltă într-un grup şi o poziţie inferioară în cadrul altui grup, sau atunci când drepturile şi obligaţiile aferente unui status vin în contradicţie sau împiedică exercitarea altui status. De exemplu, statusul de femeie poate intra în coliziune cu statusul de șefă, căci există așteptarea socială ca femeia să fie blândă, emoțională și dedicată familiei, și ca o persoană în funcție de conducere să fie rațională, obiectivă și dedicată slujbei. O femeie dintr-o poziție de conducere se poate confrunta cu aceste așteptări contradictorii (și adesea absurde) din partea societății, experimentând un conflict interstatus.
2. O primă caracteristică a grupului primar este dată de mărimea sa, acesta fiind un grup mic, format dintr-un număr restrâns de membri. A doua caracteristică a grupului primar este dată de natura relațiilor dintre membrii săi, aceștia având relaţii personale, strânse şi durabile.
3. Interviul și chestionarul sunt corelate prin aceea că ambele sunt principale forme ale anchetei sociologice. Ambele sunt instrumente prin care cercetătorii pot colecta informații despre oameni, cerându-le acestora să răspundă la un set de întrebări. Totodată, ce deosebește interviul de chestionar este modul în întrebările sunt adresate și în care se colectează răspunsuri la ele. De exemplu, interviul este o tehnică de obținere a informațiilor prin întrebări adresate verbal, și răspunsuri obținute de la subiecți tot verbal. În contrast, chestionarul este o tehnică de colectare de informații în scris. Participanții la cercetare primesc un formular cu întrebări pe care le citesc și cărora le oferă un răspuns tot în scris. În timp ce interviul este adesea folosit pentru a obține informații detaliate despre un subiect, pentru a aborda o temă în profunzime, prin discuții cu cel intervievat, chestionarul colectează răspunsuri într-o manieră mult mai structurată, asigurând o acoperire mai superficială, însă mai vastă a subiectului în cauză. De aceea, depinde în mare măsură de subiectul și obiectivele cercetării, dar și de resursele de care dispune cercetătorul – căci interviurile cer mai mult timp și acces direct la participanții la cercetare – ce metodă de cercetare va fi aleasă pentru studiu.
4. Un eșec de rol poate apărea atunci când persoana nu este pregătită corespunzător să își asume acel rol. Spre exemplu, o persoană este promovată într-o funcție de conducere a unei echipe, dar nu are experiența și cunoștințele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile profesionale, și noul rol obținut. Astfel, incapacitatea de a-și asuma rolul de lider, mai precis de a monitoriza munca echipei, de a oferi instrucțiuni și soluții atunci când apar probleme va arată că persoana a eșuat în rolul de coordonator. Rolul unui lider este si acela de a se asigura că toată lumea lucrează eficient împreună, iar atunci când acest lucru nu este realizat din motive ce țin de persoana care și-a asumat acea poziție, putem spune că a avut loc un eșec de rol.
4. Un eșec de rol poate apărea atunci când persoana nu este pregătită corespunzător să își asume acel rol. Spre exemplu, o persoană este promovată într-o funcție de conducere a unei echipe, dar nu are experiența și cunoștințele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile profesionale, și noul rol obținut. Astfel, incapacitatea de a-și asuma rolul de lider, mai precis de a monitoriza munca echipei, de a oferi instrucțiuni și soluții atunci când apar probleme va arată că persoana a eșuat în rolul de coordonator. Rolul unui lider este si acela de a se asigura că toată lumea lucrează eficient împreună, iar atunci când acest lucru nu este realizat din motive ce țin de persoana care și-a asumat acea poziție, putem spune că a avut loc un eșec de rol.
5. Consider că afirmația din enunț este validă și că, într-adevăr, grupurile de egali le oferă copiilor contextele necesare pentru a acționa independent de părinții lor. Părinții sunt într-o poziție ierarhică superioară copiilor, astfel că în preajma lor copiii tind să se comporte mai precaut, limitându-și spontaneitatea. În schimb, în grupul format din copii de vârste similare, cei mici au posibilitatea să interacționeze ca parteneri de cooperare și competiție cu același statut. În interacțiunea cu egali există un alt nivel de libertate de exprimare. Copiii au propriile lor moduri de a se juca și de a comunica, de multe ori de nereprodus pentru adulți, și este important pentru dezvoltarea copiilor să aibă ocazia de a avea acest gen de interacțiune, de a avea spațiul să experimenteze, să se joace, să testeze diverse limite.
În grupul de egali copilul poate învăța ce înseamnă să ai responsabilitate față de celălalt, să ai grijă să nu îl rănești, sau chiar să îl ajuți de pe o poziție de egalitate. În relația cu părinții acest raport este foarte clar, părinții fiind cei care sunt responsabili pentru copil, iar acesta fiind cel ce trebuie protejat. Într-un grup de egali, însă, acest raport nu mai este atât de clar, iar copilul are posibilitatea să experimenteze ce înseamnă să fii la fel de vulnerabil dar și la fel de responsabil precum ceilalți membri ai grupului.