Subiectul I

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Când izbucneşte revoluţia la Paris, în februarie 1848, unii dintre tinerii revoluționari, cum sunt fraţii Brătianu, se află la Paris. Se întorc [...] în ţară, unde domneau, la Bucureşti, Gheorghe Bibescu, iar, la Iaşi, Mihai Sturdza, şi încep să comploteze pentru a răsturna aceste guverne sau pentru a impune domnului reforme democratice. În martie 1848, se pregăteşte un complot în Moldova, dar este descoperit şi imediat înăbuşit de Mihai Vodă Sturdza. Unii sunt închişi, alţii reuşesc să fugă în străinătate, astfel încât revoluţia din Moldova este neizbutită din capul locului. În Ţara Românească în schimb, unde exista de altfel o burghezie mai dezvoltată decât în Moldova, tineretul revoluţionar reuşeşte să mobilizeze populaţia, să meargă până şi la sate [...]. Începe o adevărată revoluţie, cu Proclamaţia de la Islaz (9 iunie 1848); se întinde apoi la Bucureşti, unde se impune domnului Bibescu o proclamaţie pentru a face schimbări [...]. Vodă Bibescu, dându-şi seama că există riscul unei intervenţii străine pentru a înăbuşi această mişcare, după două zile abdică şi pleacă în străinătate. Timp de trei luni va rezista un guvern condus de aceşti tineri revoluţionari [...].”        (N. Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor)

B. „Eşecul revoluţiei [de la 1848] a lăsat nerezolvate două probleme fundamentale ale făuririi naţiunii române – Unirea Principatelor şi Independenţa. Totuşi, [...] paşoptiştii aveau să realizeze recunoaşterea de facto a uneia cât şi a celeilalte de către Marile Puteri. Unioniştii români, cum erau denumiţi partizanii dobândirii statutului de naţiune de sine stătătoare, şi-au susţinut fără încetare cauza, dar, moderaţi de experienţa revoluţiei, au folosit tactul în tratativele cu Marile Puteri.

Criza relaţiilor internaţionale, care a dus la Războiul Crimeii, a oferit unioniştilor deschiderea căutată. [...]. Prin Tratatul de la Paris din 1856, care a pus capăt Războiului Crimeii, puterile au subscris la două cerinţe exprimate de mult timp de către intelectualii şi politicienii români. În primul rând, au aşezat Moldova şi Ţara Românească sub protecţia lor colectivă, descurajând prin aceasta vreo intervenţie viitoare rusă şi otomană şi cerând Austriei să-şi retragă armata de ocupaţie aflată acolo din 1854 şi, în al doilea rând, au recunoscut dreptul românilor înșiși de a avea un cuvânt de spus în legătură cu stabilirea formei de guvernământ. Oferindu-li-se o astfel de ocazie, majoritatea românilor n-au mai lăsat niciun dubiu în privinţa dorinţei lor de unire şi independenţă [...].”            (K. Hitchins, România 1866-1947)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

  1. Numiţi un conducător politic din spaţiul românesc precizat în sursa A. 2 puncte
  2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la Tratatul de la Paris. 2 puncte
  3. Menţionaţi cele două state româneşti la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 6 puncte
  4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că românii sunt implicați în tratative cu Marile Puteri. 3 puncte
  5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
  6. Prezentaţi alte două fapte istorice referitoare la consolidarea statului român modern, desfășurate în secolul al XIX-lea, în afara celor la care se referă sursa B. 6 puncte
  7. Menţionaţi o constantă în desfășurarea acțiunilor la care participă românii la începutul secolului al XX-lea pentru…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in