Petre Ispirescu

Petre Ispirescu, prozator, povestitor, folclorist, editor şi tipograf, s-a născut în anul 1830, la Bucureşti.

Petre Ispirescu | Opera

  • Legende şi basmele românilor. Ghicitori şi proverburi, 1872-1876;
  • Snoave sau poveşti populare, 1873-1874;
  • Isprăvile şi vieaţa lui Mihai Viteazul, 1876;
  • Din poveştile unchiaşului sfătos. Basme păgâneşti, 1879;
  • Pilde şi ghicitori, 1880;
  • Legende sau basmele românilor, 1882;
  • Basme, snoave şi glume, 1883;
  • Jucării şi jocuri de copii, 1885;
  • Din poveştile unchiaşului sfătos. Despre pomul Crăciunului, 1886;
  • Poveşti morale, 1886;
  • Opere complete, 1901;
  • Poveştile unchiaşului sfătos, 1907;
  • Istoria lui Ştefan cel Mare şi Bun, 1908;
  • La Roşiorii de Vede, 1924;
  • Poveşti despre Vlad Vodă Ţepeş, 1936;
  • Viaţa şi faptele lui Vlad Vodă Ţepeş, 1937;
  • Bucăţi alese, I-II, 1937;
  • Basmele românilor, 1939;
  • Lupul pârcălab. Snoave şi zicători populare, 1970;
  • Pasărea măiastră, 1974

Petre Ispirescu | Date despre autor

În mahalaua „Pescăria Veche, tatăl său, Gheorghe, avea o frizerie, iar  mama lui Ispirescu se bucura de un remarcabil talent de povestitor. Astfel, auzind de la mama lui, precum și de la clienții tatălui său, diverse creaţii populare, Ispirescu devine interesat de ele. La iniţiativa mamei, el începe să înveţe de la dascăli bisericeşti, dar, începând cu frageda vârstă de numai doisprezece ani, este nevoit să-și asigure existența de unul singur.

În ciuda faptului că nu reușise să-și definitiveze studiile, Ispirescu se angajează ca ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi. Fiind înconjurat de cărți și participând la tipărirea lor, Ispirescu spera că acolo se putea şi studia. După ce se califică în profesia de tipograf, devine chiar proprietar sau conducător al unor tipografii, printre care se afla şi Tipografia Academiei Române. Astfel, Petre Ispirescu a cunoscut o mare parte din cărturarii vremii, de aprecierea cărora s-a bucurat din plin.

Sub îndemnul și susținerea unor oameni precum A.I. Odobescu, B.P. Hașdeu și J. Urban Jarnik, autodidactul Ispirescu devine un bun cunoscător al literaturii și folclorului românesc. Talentat fiind, Ispirescu a compus versuri, a scris proză memorialistică, deși succesul acestora a fost împiedicat de viața solicitantă pe care o ducea (condiția socială modestă, familia numeroasă cu șapte copii). Talentul său nu rămâne, însă, nedescoperit, astfel încât Ispirescu strălucește prin intermediul basmelor, întrucât stilul popular îi era mai familiar şi îi înlesnea intervenţia creatoare.

Petre Ispirescu publică primele sale basme în „Ţeranul român”, în anul 1862, la îndemnul lui Nicolae Filimon şi al lui Ion Ionescu de la Brad. Primul basm publicat este „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, urmând ca, în acelaşi an, să fie tipărită şi prima lui culegere de basme. Consacrarea lui Ispirescu are loc, din păcate, abia după 10 ani, când este publicat cel dintâi volum din „Legende şi basmele românilor”. „Ghicitori şi proverburi” apare în  1872, iar Ispirescu începe să colaboreze la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanţul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Revista societăţii «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna”.

Deşi a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care l-au fpcut faimos pe Ispirescu. Acesta recreează basmul, redându-i autenticitatea, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, precum și expresiile populare. Se remarcă la basmele culese de Petre Ispirescu o detaşare faţă de acţiunea acestora. Personalitatea scriitorului se deduce  din intenţiile și remarcile cu caracter moralizator, precum și din detaliile istorice şi mitologice pe care acesta le include în povestire.

Petre Ispirescu s-a stins din viață în data de , 21 septembrie 1887, la București.

Petre Ispirescu
Produsele noastre pentru Petre Ispirescu