Ion Heliade Rădulescu

Ion Heliade-Rădulescu s-a născut în anul 1802, în localitatea Târgoviște, și a fost un scriitor remarcat, filolog și om politic, dar și una dintre cele mai importante personalități din cultura română pașoptistă. Totodată, acesta a fost membru fondator al Academiei Române și primul președinte al instituției.

Ion Heliade Rădulescu | Opere

  • Poezie

    • Sonet. La anul 1830

    • Epigramă

    • Elegie I. Trecutul (1830)

    • Elegie II. Dragele mele umbre (1830)

    • Cântarea dimineții (1830)

    • Sonet

    • La moartea lui Cârlova (1831)

    • Portret (1836)

    • Visul (1836)

    • O noapte pe ruinele Târgoviștii (1836)

    • Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 (1836)

    • Odă la pavilionul grecesc (1836)

    • La un poet exilat (1838)

    • Calul, vulpea, lupul (1838)

    • Epitafe (1838)

    • La Elvira (1839)

    • Cutremurul (1839)

    • Ingratul (1839)

    • Vulturul și bufa (1840)

    • Zburătorul, poem scris în 1843, publicat în 1844

    • Mihaida (1844)

    • La Schiller (1859)

    • Dulcamara (1860)

    • Muștele și albinele (1860)

    • Corbul și Vulpea (1860)

    • Un muieroi și o femeie (1861)

    • Mircea și Lazar (1867)

    • Poezia (1868)

    • Adio la patrie (1868)

    • La Maria (1868)

    • Primul baciu (1868)

    • Un buchet de mireasă (1868)

    • Portretul (1868)

  • Proză

    • Fata lui Chiriac

    • Jupîn Ion

    • Gheorghe Lazăr

    • „Bată-te Dumnezeu!” (Coconița Drăgana)

    • Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 1835 aug. 30

    • Dispozițiile și încercările mele de poezie (scriere memorialistică)

    • Coconul Drăgan

    • Domnul Sarsailă autorul

  • Teatru

    • Voiaj din podul Mogoșoaii până în țigănia Vlădichii

    • Proces general între doe hordii și Natio sau Spoiții cu roșu și spoiții cu albu. Mysteru în doă acte

Ion Heliade Rădulescu | Biografie

Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă încă de mic, chiar înainte de a ști să citească în limba română. În anul 1815, la vârsta de numai 13 ani, acesta începe să frecventeze Școala grecească de la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Trei ani mai târziu, în 1818, devine elevul lui Gheorghe Lazăr, iar la retragerea acestuia de la conducerea Colegiului Sfântul Sava îi devine succesor.

În anul 1827, Ion Heliade Rădulescu și Dinicu Golescu pun bazele Societății literare, adunare care promova ideile iluministe. Un an mai târziu, în anul 1828, apare la Sibiu Gramatica românească, iar prin intermediul acestei publicații Ion Heliade Rădulescu se dovedește a fi un formator al limbii române, susținând simplificarea alfabetului chirilic, împrumutarea neologismelor din latină și militând pentru simplificarea limbii literare.

În anul 1829, apare Curierul românesc, primul ziar din Țara Românească, Ion Heliade Rădulescu fiind fondatorul acestei publicații. În 1836, autorul adună toate scrierile literare de până atunci într-un volum pe care îl denumește „Culegere din scrierile lui Eliad, de prose sci de poesiǎ”.

De-a lungul vieții, Heliade Rădulescu a încercat toate speciile genului liric, dovedind talent pentru poezia satirică și fabulă. Și în ceea ce privește proza se remarcă spiritul satiric al acestuia, una dintre cele mai importante publicații fiind „Echilibru între antiteze, prima schiță românească a unui sistem filozofic”.

De asemenea, Ion Heliade Rădulescu s-a implicat activ în Revoluția de la 1848, fiind cel care, împreună cu Nicolae Bălcescu, a redactat o mare parte din Proclamația de la Islaz, lui revenindu-i și misiunea de a tipări documentul.

Ion Heliade Rădulescu se stinge din viață în data de 27 aprilie 1972 și este înmormântat în București.