Ana Blandiana

Ana Blandiana, pe numele real de Otilia Valeria Rusan, este poet, romancier, publicist și eseist. S-a născut în anul 1942, în Timișoara, și este o cunoscută scriitoare din România, publicând 14 volume de poezie, 2 volume de proză fantastică, 7 cărți de eseuri și un roman. Opera sa a fost tradusă în 24 de limbi și grupată în 69 de cărți de poezie și proză.

Ana Blandiana | Opere

Poezie

Persoana întâia plural, 1964
Călcâiul vulnerabil, 1966;
A treia taină, 1969;
50 de poeme, 1970;
Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
Poeme, 1974;
Somnul din somn, 1977;
Întâmplări din grădina mea, 1980;
Ochiul de greier, 1981;
Ora de nisip, 1984;
Stea de pradă, 1986;
Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
Întâmplări de pe strada mea, 1988;
Poezii, 1988;
Arhitectura valurilor, 1990;
100 de poeme, 1991;
În dimineața de după moarte, 1996;
La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
Balanța cu un singur talger, 1998;
Soarele de apoi, 2000;
Refluxul sensurilor, 2004;
Poeme (1964-2004), 2005;
Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
Patria mea A4, 2010;
Pleoape de apă, 2010;
În bibliotecă, 2018

Proză

Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;
Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;
Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice în 2004;
Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;
Imitație de coșmar, 1995 - nuvele.
Povestiri fantastice, 2016

Eseuri

Calitatea de martor, 1970, 2003
Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975
Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978
Coridoare de oglinzi, 1983
Autoportret cu palimpsest, 1985
Orașe de silabe, 1987
Geniul de a fi, 1998
Ghicitul în mulțimi, 2000
Cine sunt eu?, 2001
A fi sau a privi, 2005
O silabisire a lumii, 2006
Spaima de literatură, 2006
Fals tratat de manipulare, 2013
Istoria ca viitor, 2017

Ana Blandiana | Date despre autor

Ana Blandiana a fost un adversar puternic la regimului Ceaușescu, iar poeziile îndrăznețe și atitudinea curajoasă în apărarea valorilor etice au transformat-o într-o figură legendară a literaturii române. În perioada tulbure de după 1989, scriitoarea a devenit o imagine a speranței.

Scriitoarea și-a făcut debutul literar la vârsta de 17 ani, în revista Tribuna, din Cluj, cu poezia „Originalitate”, însă acest debut a atras după sine o serie de interdicții ale activității ei. Deși poemul a fost semnat cu pseudonimul Ana Blandiana, autoritățile comuniste au declarat că sub acest nume se ascunde „un dușman al poporului”. Pentru o perioadă de patru ani scriitoarei i s-a refuzat dreptul de a publica sau de a-și continua studiile universitare.

Ana Blandiana a urmat cursurile liceale în Oradea, iar apoi a devenit studentă a Facultății de Filologie din Cluj, fiind licențiată în filologie romanică. După absolvirea facultății, în anul 1967 s-a mutat în București și a lucrat ca bibliotecar în cadrul Institutului de Arte Plastice, fiind totodată și redactor al revistelor „Viața studențească” și „Amfiteatru”, în paginile cărora publică mai târziu poeziile sale de protest. Din 1974 până în 1988 a contribuit periodic la „România literară”, una dintre cele mai importante reviste literare ale țării.

Debutul definitiv al Anei Blandiana a avut loc în anii `60. Ea face parte din generația de scriitori români neomoderniști care au profitat de o perioadă de liberalizare politică pentru a restabili dialogul, întrerupt de îndoctrinarea forțată a realismului socialistă, cu poeții moderniști ai anilor `20 și `30, cum ar fi George Bacovia, Lucian Blaga , Tudor Arghezi și Ion Barbu.

De-a lungul carierei, Ana Blandiana a primit numeroase premii, iar printre acestea se numără: premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1969, premiul pentru poezie al Academiei Române, în 1970, premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, în 1982. În același an, la Viena, a fost recompensată și cu Premiul Internațional „Gottfried von Herder”, iar în 2016 a primit premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul „Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză.