Vlad Țepeș

Vlad Dracula, sau Dracula în concepţia străinilor, a domnit în Ţara Românească în mai multe rânduri: în 1448, în perioada 1456-1462, și în 1476, perioade marcate de lupta creştinătăţii împotriva otomanilor expansionişti. Născut în Transilvania, fiu al unei familii nobile transilvănene, Vlad Ţepeş s-a remarcat în perioada de domnie, obţinând pentru scurt timp independenţa Ţării Româneşti faţă de Imperiul Otoman. Denumirea de „Ţepeş” este legată de faptul că Vlad Dracula devine vestit pentru modul în care obişnuia să îşi tragă în ţeapă duşmanii. Această imagine a unui domnitor crud este consecinţa conflictelor pe care acesta le-a avut cu negustorii braşoveni, fiind propagandistic caracterizat ca un domnitor cu o cruzime demonică.

În ceea ce priveşte originea numelui, denumirea de „Dracula” este legată de Ordinul Dragonului cu care va fi înnobilt în 1431 tatăl lui Vlad Ţepeş de către Sigismund de Luxemburg. Numele său va fi şters însă în scurt timp de pe lista celor înnobilaţi cu acest ordin, deoarece, în ciuda statutului creştin al Ordinului care avea ca scop protejarea creştinătăţii de păgâni, Vlad al II-lea Dracul i-a condus pe turcii care aveau să asedieze şi să incendieze cetatea Severinului, fiind ucişi toţi cei care luptau împotriva pericolului otoman. Ulterior, folosindu-se de titlul de cavaler al Ordinului, ordonă deschiderea porţilor cetăţii Caransebeşului, cetate care urma a fi jefuită şi incendiată de aceiaşi turci. Execuţiile frecvente prin tragerea î...