Întemeierea Transilvaniei

Procesul de formare al voievodatului Transilvaniei cunoaște două etape: prima etapă este cea a voievodatelor românești din secolele al IX-lea – al XI-lea, iar cea de-a doua etapă începe prin cucerirea treptată și organizarea Transilvaniei de către regalitatea maghiară.

În ceea ce privește prima etapă, foarte importante sunt informațiile deținute de izvoare istorice precum „Gesta Hungarorum” - cronica lui Anonymus și „Legenda Sfântului Gerard”. Cronica lui Anonymus ne oferă informații despre pătrunderea maghiarilor în vestul Transilvaniei și Banat în secolele al IX-lea – al X-lea. Cetele maghiare întâmpină aici rezistența a trei conducători locali. Glad este voievod în Banat, având principale cetăți pe cele de la Cuvin și Orșova, aceasta din urmă într-o cunoscută vatră daco-romană, Dierna. Al doilea conducător local este Menumorut, „ducele” - voievodul – care stăpânește cetățile de la Bihaera, Zalău și Sătmar, deci întreg teritoriul dintre Țara Oașului și bazinul Mureșului inferior. În fața solilor lui Arpad, Menumorut își afirmă deschis hotărârea de a asculta de o singură autoritate, cea a împăratului de la Constantinopol. 

Pentru formațiunea politică din Transilvania propriu-zisă, același izvor care-i amintește pe Glad și Menumorut, oferă câteva amănunte etnice semnificative. Locuitorii spațiului intracarpatic sunt, în secolul al IX-lea, români și slavi, iar ordinea în care sunt menționate aceste două etnii corespunde realității demografice. Conducător politic este un „oarecare” român, Gelu, considerat „duce” (dux). Așadar, voievodatul lui G...