Întemeierea Țării Românești

Informații despre formațiunile prestatale de la sud de Carpați provin din „Diploma cavalerilor ioanți”. După anul 1241, Arpadienii vor continua expansiunea în „spirit cruciat”, dincolo de Carpați, locul teutonilor fiind luat de cavalerii ioaniți. Diploma atribuită de regele Bela al IV-lea, la 2 iunie 1247, din Alba Regală, marelui preceptor Rembald, surprinde lumea românească în succesiunea imediată a marii invazii tătare. Oferind importante informații, aceasta surprinde faptul că în teritoriile extracarpatice pulsează o vie activitate economică, aceste teritorii aflându-se în plin proces de structurare a mai multor mici alcătuiri politice.

Actul lui Bella al IV-lea îi numește români pe străvechii posesori ai pământului, principalii plătitori de biruri, dar și luptătorii încercați, care au ridicat spada împotriva tătarilor și care acum sunt solicitați să ajute pe ioaniți „cu mijloacele lor ostășești”. Documentul amintește și de o stratificare socială, fiind menționați nobilii, categorie privilegiată ( „mai marii pământului”), dar sunt menționate și formațiunile prestatale existente. Astfel, Țara Severinului cuprindea vestul Olteniei și o parte a Banatului. Voievodatul lui Litovoi rămânea românilor „...