Întemeierea statelor medievale: Țara Românească, Moldova și Dobrogea

Ce a dus la întemeierea statelor medievale?

Procesul de formare a statelor medievale românești s-a desfășurat în două mari etape. Într-o primă etapă, cnezatele și voievodatele de pe un anumit teritoriu vor contesta suzeranitatea ungară, vor fi unificate sub o singură autoritate, și se va obține independența politică și spirituală. A doua etapă constă în înființarea instituțiilor și desăvârșirea unității teritoriale.

Atât contextul intern cât și cel extern din secolele al XIII-lea - al XIV-lea a fost favorabil. Pe plan intern, a avut loc o creștere demografică (a populației) în secolele al XIII-lea – al XIV-lea de la Răsărit și Sud de Cărpați; s-a dezvoltat viața economică (se bate moneda, sunt circulate drumurile comerciale); a început un proces de feudalizare (concentrarea puterii în mâinile unor conducători locali cum ar fi juzii și cnezii);

Pe plan extern, Marea Invazie a Mongolilor din anii 1241-1242 a împiedicat marile puteri vecine, Ungaria și Imperiul Bizantin să își extindă dominația asupra teritoriilor locuite de români deoarece, după invazie, mongolii au înființat în nordul Mării Negre un stat intitulat „ Hanatul Hoardei de Aur” care  a obligat formațiunile politice prestatale de la Est și Sud de Carpați să le plătească un tribut, oferindu-le în schimb protecție. Slăbirea marilor puteri vecine, cum ar fi Ungaria și Imperiul Bizantin care se confruntau cu anarhie internă (lupte pentru tron),  le-a impiedicat să-și extindă dominația asupra teritoriilor locuite de români.

Formațiuni politice prestatale (denumite și autonomii locale) = formațiuni politice anterioare formării statelor medievale românesti (țări, cnezate, voievodate) care se caracterizau prin faptul că erau conduse de un conducător militar care își exercită autoritatea pe un teritoriu mic și care depindeau de un centru de put...