Transilvania

Primele formațiuni prestatale (autonomii) românești menționate în izvoarele scrise sunt cele din spațiul intracarpatic, și anume, cele din Transilvania. De exemplu, voievodatul lui Menumorut. 

Pentru a înțelege procesul de formare a statului medieval Transilvania este necesară studierea izvoarelor istorice care atestă prezența acestor formațiuni.

Gesta Hungarorum

Unul din documentele care ne oferă informații asupra autonomiilor locale din spațiul intracarpatic este Gesta Hungarorum (Despre faptele maghiarilor), cunoscută și sub denumirea de Cronica lui Anonymus sau Cronica notarului anonim. Autorul, Anonymus, notar al regelui maghiar Bela al III-lea, scrie această lucrare cel mai probabil în cursul secolului al XII-lea. Acesta relatează evenimentele desfășurate în secolul al IX-lea, din anul 896 – anul venirii maghiarilor pe teritoriul actual al Ungariei.

Cronicarul menționează expansiunea maghiarilor spre răsărit, amintind, astfel, formațiunile politice locale care s-au opus acestei expansiuni. Gesta Hungarorum atestă în Transilvania voievodatele lui Menumorut, Gelu și Glad, aceștia aflându-se în conflict cu șefii de trib maghiari care au pătruns pe teritoriul Transilvaniei. Voievodatul lui Gelu se afla, potrivit relatărilor, în centrul Transilvaniei, probabil cu sediul în cetatea Dăbâca, voievodatul lui Menumorut era situat între Tisa, Mureș și Munții Apuseni, cu sediul în Biharea (Bihor), iar voievodatul lui Glad se afla în Banat, cu sediul probabil la Cuvin, în Serbia de astăzi.

Asybaris, editare adițională: Miehs / CC BY-SA 3.0 / Harta formaționilor statale românești

Alte izvoare istorice care ne oferă informații din acele timpuri sunt Cronica lui Nestor, Legenda Sfântului Gerard sau poemul „Carmen Miserabile” al lui Rogeriu...