Țara Românească

Basarab I și unificarea Țării Românești

Deși, cel mai probabil, procesul de unificare a cnezatelor și voievodatelor aflate la Sud de Carpați a început încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea, domnia lui Basarab I va duce la bun sfârșit acest proces și va conduce la declararea independenței Țării Românești în raport cu regalitatea maghiară. Basarab I a reușit, începând cu anul 1310 (aproximativ anul urcării sale pe tron) să-și extindă treptat puterea asupra Câmpiei Române, pentru că mai apoi să controleze Banatul de Severin și Oltenia în Vest, iar în Est să se extindă până aproape de gurile Dunării, regiunea aflată între Delta Dunării, Prut și Nistru primind numele de Basarabia. 

Din acest punct nu mai putem vorbim despre prezența formațiunilor prestatale (autonomiilor locale) în spațiul Țării Românești, ci despre un stat medieval centralizat numit Țara Românească. Momentul „zero” al afirmării Țării Românești ca stat de sine stătător a fost victoria obținută de Basarab I în Bătălia de la Posada, 1330, obținută împotriva regelui Carol Robert de Anjou și a oastei maghiare pe care o conducea. Victoria de la Posada a reprezentat, astfel, nu numai victoria împotriva regelui maghiar și demonstrarea puterii militare și economice a statului muntean condus de Basarab, ci și obținerea independenței Țării Românești.