Instituții centrale în spațiul românesc

Accesează această secțiune a ghidului pentru a te informa despre instituțiile centrale din spațiul românesc! Principalele instituții centrale în spațiul românesc în Evul mediu au fost domnia și biserica. Alte exemple de instituții centrale sunt sfatul domnesc, adunarea țării și oastea cea mare. 

Există unele diferențe între Țările Române în ce privește instituțiile centrale. Aceste diferențe țin de evoluția diferită a Țărilor Române, în special deosebirea dintre instituțiile centrale din voievodatul Transilvaniei și cele din Țara Românească și Moldova. Află toate aceste detalii despre instituțiile centrale parcurgând această secțiune a ghidului!

Fragment din text despre instituțiile centrale:

Transilvania

Instituția domniei era reprezentată de voievod, care era vasal regalității maghiare. De exemplu, instituția centrală a domniei era caracterizată de faptul că voievodul nu putea fi numit domn întrucât nu el deținea puterea supremă, ci regele, voievodul fiind de fapt un fel de înalt dregător. Instituția domniei în Transilvania va deveni asemenea celei din celelalte țări române în momentul (1541) când Transilvania va deveni...

...

Legat de celelalte instituții medievale, particularitatea Transilvaniei se remarcă din nou, mai ales după anul 1366, când Ludovic cel Mare leagă calitatea de nobil de confesiunea catolică. În plus, după 1437, prin încheierea Unio Trium Nationum, românii au fost excluși din viața politică și religioasă, fiind acceptați doar cei câțiva care au trecut la religia unită, odată cu catolicizarea cunoscând și fenomenul maghiarizării.

...

Țara Românească și Moldova

Procesul de instituționalizare a societății medievale românești îl putem lega de domnia lui Mircea cel Bătrân pentru Țara Românească și de cea a lui Petru Mușat pentru Moldova, însă acest proces va continua și mai departe, în timpul urmașilor acestora.

Instituția centrală principală, domnia, era exercitată de un mare voievod și domn. Domnul era stăpânul țării; de altfel, însăși etimologia cuvântului ne spune acest lucru, termenul „domn” venind de la latinescul dominus = stăpân, suveran, împărat. Succesiunea la domnie era bazată pe principiul ereditar-electiv și viager: domnul era ales pe viață dintr-o familie domnitoare, cea a Basarabilor - în Țara Românească, respectiv cea a Mușatinilor - în Moldova. 

...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in